Asta este una din ciclul: “ce facem când avem pui pe care nu l-am mâncat la timp și acum nu mai avem chef de el?”. Acțiunea 3R ca pe vremea lui… știți voi cine, recuperam reciclăm, refolosim. Nu de altceva dar puiul acela este delicios și e păcat de el.
Luăm aici exemplu de la Letopisețul lui Jamie Oliver și o punem de o plăcintă. Că de ce nu? Mai întotdeauna am un soi de aluat prin congelator și vegetale diverse pe care le pot combina în ceva care să placă crocodiluțelor mele. Mda, la muncă cu mine!
Apăi să vedem ce s-a strâns la grămada deschisă: pui, bineînțeles, aluat fillo, muștar Dijon cu miere, supă din carcasa puiului, cremă de gătit 35%, morcovi baby, cimbru și praz. Nimic extraordinar.
Tăiem frumușel morcovii în rondele și începem cu ei în tigaia de fontă la foc o idee mai iute decât mediu. Îi călim oleacă până se înmoaie un pic.
Adăugăm și prazul tocat cam cum se vede, îl călim și pe el bine bine până se pătrunde.
Vine rândul puiului, și el tăiat în bucățele mai mititele plus cam 150ml din acea supă, plus cimbru. Amestecul vine scăzut și potrivit la gust cu sare, piper, muștar Dijon și un pic de cremă de 35%.
Acest lapte nu este musai necesar, dar având în vedere că rămășițele de pui au destul piept care este mai uscat de la atâta gătit, crema de 35% adauga un pic de onctuozitate. Bineînțeles că merge la fel de bine, daca nu chiar mai bine să folosim “secretul vieții”, adică unt, în amestec, dar noi am început să ne mai ferim un pic de grăsimi saturate… fiecare cum crede… Untul are și avantajul că nu încalcă anumite reguli nu neapărat culinare. Dacă stau un pic și mă scarpin în creștetul capului ar merge foarte bine și creme fraiche.
Amestecul îl scoatem din tigaie și în funcție de cât de scăzut este ori îl lăsăm în pace ori îl putem pune un pic la scurs. În tigaie am așezat câteva foi întregi de aluat fillo, cam jumătate înăuntru și jumătate afară. În principiu ar trebui să avem tot fundul tigăii acoperit. Este momentul să adăugăm amestecul de pui și să-l distribuim bine-bine cât mai egal și nivelat.
Nu avem nimic altceva de făcut decât să “închidem” plăcinta cu aluatul fillo rămas pe afară, foaie cu foaie. Stropim cu ulei și oțet balsamic. La cuptor cu ea. Domnul Cuptorescu a fost preîncălzit la 400F și reglat pe coacere indirectă cu convecție.
Nu am stat cu ochii pe ceas dar după în jur de 20 de minute când plăcinta era deja galbioară, am reglat cuptorul pe roasting ca să dau culoare bună deasupra.
Cât plăcinta a fost la foc în cuptor, am sotat în unt cu usturoi și niște Broccolini, că merg foarte bine și se fac foarte ușor.
Ce să mai spun, așa le-am servit. Mi-ar fi plăcut să pot tăia o felie perfectă dar fillo este pe cât de delicios și de crocant pe atât de ne cooperant în această direcție, drept pentru care imaginea este așa cum este. Nu a contat însă, ne-am spulberat fiecare porția de nu s-a văzut! Cam așa.
Recent Comments