Pui da? Piept? Aha! Păi hai să vedem cum îl facem de data asta, mai altfel… deci, on ochi prin frigi, altul prin cămară, altul, cică introspectiv, după o idee de o văzui la Jamie Oliver și uite așa am creat un plan de bătaie. La propriu, da. Am bătut piepții de nu s-au văzut. De două ori! Vedeți voi de ce și cum un pic mai încolo. Deci, am comis un, hai să-i zicem șnițel, deși e mai mult cu numele, servit cu morcovi porcești (da, nu glumesc) ardei mici copți și ceapă roșie mică la cuptor. Sper că v-am deșteptat un pic curiozitatea…
Poza de grup cu steagul federației. Chestiile alea rădăcinoase și noduroase de la mijloc sunt morcovii porcești sau topinambur (da, cine naiba a auzit?) sau picioici sau cartoful săracului. Pe partea asta a Atlanticului le zicem Jerusalem artichokes sau sunchokes. În mod surprinzător este un tubercul care aparține unei plante din genul Heliantus, ca și floarea soarelui. Nu mă dau mare, nici eu nu am avut habar până nu m-am uitat după denumirea latinească acum 5 minute. Omu’ cât trăiește învață. Restul ingredientelor sunt familiare, pâine de secară, ardei mini capia, usturoi, leuștean, cimbru, shallots (cepuțele cele mici) și piept de pui.
Curățatul la picioicile astea este migălos nevoie mare, mi-am amintit de Divertis când vorbeau École de Sculpture avec le Drujba. În orice caz , ca rădăcinoasă, durează cel mai mult la pătruns deci sunt primele la zar. Vin date cu sare, piper, ulei de măsline și puse la cuptor singure cam 10-12 minute. Ce se vede este rezultatul a 10 minute de roasting la 375F.
Adăugam ceapa și ardeii, înțepați ca să nu explodeze și returnăm tigaia în cuptor încă 10 minute.
Aici intervine bătaia muschiului. Ca la Miliție. Cel mai simplu este să-l sărezi, să-l dai cu piper pe ambele părți și să-l bați între două bucăți de hârtie cerată. Se poate bate cu ciocanul de carne, telul, sticla de bere sau pumnul, n-are importantă. Este o carne relativ moale și trebuie avut grijă să nu o facem praf. Ideea este să “egalizezi” grosimea piepților ca să se pătrundă uniform. Când îi bați cu sare și piper, citire de la Jamie Oliver, sarea și piperul se “impregnează” în carne. Se îmbină aici utilul, înmuierea cărnii, cu plăcutul, o marinare ad hoc.
Aici vine partea cu “șnițelul” tot de la Jamie Oliver citire. Pâinea am dat-o împreună cu usturoiul prin procesor la mărunțit. Nu am folosit nici ou nici nimic altceva clasic, ci, după ce am dat piepții prin firimituri bine bine, i-am bătut din nou ca să-i impregnez. Sectoristul ar fi fost mândru de mine. O dată amețiți din bătaie, nu i-am lăsat să-și revină bine și i-am pus la tavă la cuptor, tot la 375F cam 10 minute.
După 10 minute, am adăugat în tavă lângă piepți restul ingredientelor plus restul de firimituri rămase și le-am pus înapoi încă 10 minute la cuptor. Cam așa arată la final garnisit cu leuștean proaspăt.
Arată destul de supărat în farfurie… interesant este că firimiturile au absorbit multă caldură și “grăsime”, devenind crocante și delicioase, protejând în același timp bine de tot piepții care au fost perfect făcuți. Combinația de piept moale cu firimituri de secară crocante este foarte interesantă. Mda. Taci că mi-a reușit alt experiment Philadelphia. Cam așa.
Recent Comments