Există o luptă la Casa Radu, o bătălie de fapt: bătălia curcanului. În general Crocodiluța Mică întoarce nasul de la curcan iar Crocodiluța Șefă este mare, mare fan. Crocodilul Bucătar este imparțial. Nu mai vorbim de imposibilitatea de a găsi o asemenea pasăre de o dimensiune rezonabil, de mică. Da. Mică. Curcanii din comerțul Canadian nu sunt mari, sunt demnii urmași ai dinozaurilor dispăruți acum 65 de milioane de ani. Pui mâna pe unul în galantar și juri ca este de fapt ori un soi de Velociraptor, ori poate chiar un T-Rex juvenil. Îți rupe spatele. Exagerez eu un pic bineînțeles dar curcanii de crescătorie aici pot ajunge la peste 20kg. Recordul este de 39kg. Cei de prin galantare pot fi ușor peste 10kg. Toate bune și frumoase dacă ai un familion mai numeros, dar noi suntem 4, în ultima vreme mai degrabă 3 cu Crocodiluța plecată la Universitate și în consecință un asemenea păsăroi ne-ar ajunge până ne-am plictisi nu numai de el dar și de viață în general.
Ca urmare, de cele mai multe ori de Sărbătoarea Canadiană a Recunoștinței (Thanksgiving) facem ceva curcan si ceva pui ca să împăcăm pe toată lumea. În general un piept de curcan este rezonabil ca mărime și se gătește in multe feluri fără mare bătaie de cap, după cum vom vedea în continuare.
Nu avem multe ingrediente aici, piept de curcan marinat, ceapă verde, creme fraiche, roșii Roma uscate, usturoi, cimbru și bacon afumat.
Pieptul a fost marinat la pungă peste noapte în frigider, într-un amestec de oțet de mere, paprika afumată, miere, sare, piper Malabar, ulei de măsline și un praf de scorțișoară.
Începem cu umplutura pieptului. Ceapa verde, roșiile uscate și bacon-ul vin tăiate cam cum se vede și puse împreuna cu cimbrul într-un pic de ulei de măsline, în tigaia rece la for relativ mărunt. Nu ne grăbește nimeni, ideea este să extragem cât mai multă grăsime din bacon și gust din roșiile uscate. Amestecăm bine totul și acoperim tigaia cu un capac. Mai aruncăm din când în când câte un ochi să vedem ce se petrece. Începe deja să miroasă al focului de îmbietor.
După cam 10-12 minute, luăm capacul de pe tigaie și ridicăm focul la mediu iute. Când umplutura scade bine bine, o dăm deoparte și o “stingem” cu creme fraiche și usturoiul dat pe microplane sau zdrobit bine-bine.
Parcă aud deja întrebarea cheie din partea publicului: ce e dom’le creme fraiche asta? Pe scurt este o cremă din lapte, foarte grasă, 40%, care se folosește de multe ori crudă la mâncăruri ori deserturi diverse sau în acest caz la gătit. Este mai puțin acrișoară decât smântâna și bineînțeles mai “consistentă”. În cazul de față smântâna merge de asemenea foarte bine.
Întindem frumușel restul de bacon, peste el punem pieptul pe care l-am secționat parțial “fluture” și l-am bătut un pic. Întindem și umplutura, după cum se vede.
Rulăm toată afacerea cum putem mai bine și îl legăm fedeleș ca să stea adunat. La cuptor cu el!
Modalitatea mea de a prepara bucăți mai serioase de carne la cuptor este de a-l “coace” de mai multe ori, ridicând treptat temperatura înăuntru, cu pauze de 8-10 minute sub capac între turele de copt. Temperatura o controlez la termometru digital, că altfel n-aș fi Dom’ Inginer.
Cam așa se prezintă după trei ture în cuptorul încins la 375F (190C) și reglat pe roasting cu convecție. L-am scos din cuptor când temperatura înăuntru a ajuns la în jur de 160F (72C). Ca orice bucată mare de carne gradientul de temperatură de la exterior la interior poate fi destul de mare. Lăsat frumușel la odihnă cam 10 minute, temperatura înăuntru mai crește cu câteva grade și se egalează cu exteriorul.
Din ce a căzut și s-a lipit în tigaie am făcut un sos pe care l-am folosit a doua zi la un piure de conopidă, făcut cu mare măiestrie de către Crocodiluța Șefă.
Și cam așa l-am servit, lângă cartofi copți în coajă pe un etaj mai jos īn cuptor, o dată cu pieptul, tăiați în jumătate și “umpluți” cu creme fraiche. Un pic de sare, piper Malabar și pătrunjel proaspăt completează farfuria. Merge extrem de bine și un vin rose lângă, dacă mă întreabă cineva. Merge și dacă nu mă întreabă.
Nu cred că trebuie să mai menționez cam cât de repede s-au evaporat și aceste porții și cele de a doua zi servite cu acel piure de conopidă și sos. Mda. De Letopiseț!
Recent Comments