Mă tot gândeam să mai fac niște pere fierte la desert, drept pentru care la ultima excursie după cumpăraturi mi s-au lipit de mână de data asta niște pere Asiatice. Sunt un pic mai insipide decât perele Bosc sau Bartlett, dar asta nu înseamnă de fapt decât că pot absorbi alte arome destul de ușor. În plus forma lor seamănă cu cea a unui măr, deci vor fi un pic mai stabile in farfurie la momentul cheie al asamblatului.
Perele fierte sunt un desert foarte simplu de facut, suportă multe tipuri de împerecheri cu diverse creme, sosuri, înghețate, frișcă si ele la rândul lor simple sau cu diverse arome… și așa mai departe. Dacă-ți pui mintea se pot face atât de multe combinații încât să nu ajungi să manânci prea curând două identice. Pe de alta parte însă, când dai peste o combinație care-ți place și ție și familiei, devii în posesia unei mici cheițe cu acces direct la sufletul lor. Date naibii perele astea fierte, zău! Ce urmeaza este cheița mea. Potrivită!
Nu am loc aici pentru toate ingredientele, voi mai prezenta câteva, unele importante, pe parcurs. Până una alta, adunate la pozat sunt: fistic, ciocolată amăruie 78%, lămâie, pere asiatice, înghețata de vanilie, miere, sirop de arțar și coniac. Interesant este că la final, când a venit rândul să adaug siropul de arțar, m-am decis să nu-l mai folosesc și bine am făcut. Ar fi mers, nimic de zis, dar nu ar fi adăugat mare lucru… posibil numai confuzie, sunt deja multe arome în joc aici. Hai cu perele la fiert că ele sunt baza temeliei fundamentului și procesul de fierbere va dura un pic.
Am curățat perele de coajă, le-am înjumătățit si le-am scobit bine-bine partea cu semințele și cotorul. Sunt suficient de mari ca o jumatate să fie suficientă ca porție individuală. În plus, tăiate în acest fel vor fierbe mult mai repede decât lăsate întregi. Praful care se vede în imagine presărat peste ele este cardamom, o aroma pe care o folosesc exensiv în bucătarie, în special la deserturi. Partea dulce este dată în general de către miere și zahăr, dar de data asta am dat peste niște molase care plângeau nefolosite într-un colț al cămării și le-am substituit în locul zahărului.
Baza lichidului în care fierbem perele este un vin alb demisec de Ontario care ne place și pentru consumul nostru curent. Merge bineînțeles și vinul rosu, nici o problemă. Aici au intrat cam 500ml completați cu un pic de apă pentru ca perele să fie complet imersate. Le dăm mai întâi în fiert repede, după care le lăsăm să fiarbă acoperite la foc moale până se pătrund și se înmoaie.
Cam așa arată după cam doua ore de fiert la foc foarte molcom. Le-am verificat din când in când și le-am mai agitat ca sa prindă gust și culoare cât mai uniform. Lichidul este baza sosului care se va pune peste ele, așa că l-am strecurat și l-am scăzut la foc iute până când a început să “rămână” pe lingură la consistență. În acest moment i-am turnat coniac și l-am flambat. După ce l-am mai scăzut un minut-două, l-am luat de pe foc și am bătut în el cu furculița cam o lingură de unt ca să-l fac lucios și onctuos. Perele și sosul au intrat separat la frigider în așteptarea asamblării finale.
Baza pe care vor sta perele în castronașe constă din fistic și migdale mărunțite un pic la procesor. Tot ele vor da și o latură un pic crocantă desertului. Merge și un vârf de cuțit de sare aici! Nu trebuie să măcinăm aceasta baza prea fin pentru că se va pierde “crunch-ul” din textura finală. O tură de 20-30 de scunde prin procesor este în general suficientă.
Cam așa arata desertul asamblat la castronaș. Punem baza de migdale/ fistic și facem în ea o mică alveolă în care se așează cu grijă o jumatate de pară cu partea tăiată în sus. În spațiul unde au fost semințele, umplem bine cu înghețata de vanilie iar peste toata afacerea turnăm sosul cu coniac și garnisim cu ciocolata dată la mandolina sau răzătoare (atenție la degete!) și mentă. Rezultatul este un desert de excepție, nu numai după părerea mea, dar și a soacrei mele care fiind diabetică se ferește în general de deserturile mele, dar de la pere fierte este nelipsită. Acest amestec particular de arome este ceva absolut irezistibil. După ce am lins castronașele le-am și lustruit! O minune!
Recent Comments