De unde știm că avem succes în bucătărie dacă nu o mai dăm și în bară din când în când? Cazul ilustrativ de față: paste cu pește, un fel care a divizat familia. Or ști Sicilienii ăia ceva, dar înțelesul complet al mesajului de la ei s-a pierdut în parte pe traseul “telefonului fără fir”. În fine, îi promisesem Sandrei că mă voi ocupa de niște frunze de sfeclă care rezistau eroic în frigider de vreo săptămână și care plângeau după atenție. În aceeași situație erau și doi zucchini mici galbeni, sărmanii, drept pentru care m-am gândit la niște paste cu sos verde peste care să pun ce mai am la îndemână prin frigider și prin cămară. Ce urmează este …. ce s-a întâmplat…
Astea sunt ingredientele de mi se lipiră de mână: red și purple chard, zucchini tăiați mai mititei o idee, usturoi, parmezan proaspăt ras, capere, lapte cremă de 35%, paste Penne Rigate și ton la conservă. Ca mai orice fel de paste, se pot face câteva chestii în paralel și asambla la sfârșit.
Am pus oloiul cu apă cu sare să fiarbă, și m-am apucat de făcut verzeala sote în ulei de măsline împreună cu usturoiul. Pare multă dar va scade repede și mare lucru din acest chard nu mai rămâne. După ce frunzele s-au mai “dezumflat”, le-am lăsat la foc moale, acoperite cam 6 -7 minute.
Asta este tot ce a rămas din chard după 6-8 minute, dar este arhisuficient pentru sos. Intră acum la blender împreună cu lapte cremă, ulei de măsline și un pic de sare. Blenderul va face acest sos ca un piure mai subțirel foarte fin ca textură. Trebuie gustat și ajustat exact așa cum vă place.
Pastele sunt aproape gata, trebuie amestecate cu sosul din blender și ținute calde sub capac câteva minute până este și restul pregătit pentru asamblarea finală. În paranteză fie spus, pastele ar putea fi servite chiar acum, după ce au absorbit un pic sosul, garnisite cu un pic de parmezan, ulei de măsline și pătrunjel sau busuioc. Sunt absolut delicioase. Pentru cine este mai aventuros ar merge poate și un pic de pancetta prăjită sau roșii cireașă întregi făcute la cuptor, sau… pentru cine este aventuros de-a dreptul poate merge și mai departe. Auzi… cică îndrăzneții înving! Mda…
Păi să îndrăznim la niște zucchini atunci, sotați la foc mai iute un pic împreună cu caperele. Nu durează prea mult să se facă. Trebuie însă ținuți în mișcare, gentil, să nu se zdrobească.
Zucchini sunt gata. Îi luăm de pe foc și adăugăm un cățel de usturoi zdrobit la clește. Zucchini este ca un burete, absoarbe orice aromă din jur, din cauza asta nu am pus sare, că are de la capere destulă. Mæ gândesc acum că aș fi putut să prăjesc caperele singure, și rezultatul ar fi fost ceva interesant și crocant… idee pentru data viitoare. Poate amestecate și cu firimituri de pâine ca să absoarbă aroma din capere? Ar funcționa bine ca “înlocuitor” de pancetta pentru vegetarieni… Hai că iar am luat-o prin lanu’ de porumb…
Am ajuns la momentul cheie la care am provocat schisma culinară familială. Au fost toate bune și frumoase până am adăugat tonul. Pastele cu sosul verde, zucchini și capere, garnisite cu felioare de roșii cireașă, piper plus parmezan au fost apreciate universal și pe bună dreptate, sunt excelente. Tonul, separat iarăși a fost apreciat. Mai precis, această marcă pe care o încercăm pentru prima oară face un ton foarte bun, pe care deja îmi imaginez cum să-l folosesc în alte alea. Din nefericire Sandra l-a dat la o parte din paste după ce a gustat. Nu i s-a părut că merge combinația de loc, deși a făcut ochii mari de plăcere când l-a gustat separat. Eu, pe de altă parte am lins farfuria. Și mi-am mai pus o porție. Cam așa… Dacă am fi toți la fel, viața ar fi plicticoasă!
Recent Comments