Asta este o rețetă de o văzui la Letopisețul lui Jamie Oliver și-mi căzu imediat cu tronc. Nu numai că sună bine ca idee, dar și personalitatea lui te trage, mă rog, cel puțin pe mine mă trage să urmez ceea ce face. Flăcăul este de un entuziasm absolut contagios!
Zis și făcut. Am foi fillo dintr-un pachet deschis mai demult și nu ar fi o idee rea să le termin, că nu țin nici ele o veșnicie, nici în congelator. Nu le am eu chiar pe toate, dar, vorba Românului, ne descurcăm noi. În definitiv rețeta originală este cu Camembert și nuci iar sosul este din merișoare uscate. Am făcut modificări, ca de obicei, că de astâmpărat nu pot să mă astâmpăr. Interesant însă este faptul că nu mi-au ieșit toate pasențele exact cum mă așteptam… va urma fără îndoială versiunea 2.0. Apăi la muncă, nu la întins mâna.
E un pic mai dificil să faci pateuri cu fillo dacă nu ai fillo, nu? Gluma la o parte, ca ingrediente avem, pe lângă fillo cam ce se vede: brânză brie, ceapă verde, mărar și coaja de la o lămâie iar la capitolul “alune” am ales un mix de fistic cu caju și migdale. Sosul va fi făcut cu afine, după cum m-am lăudat în titlu.
Am bucățit brânza, am tăiat ceapa verde relativ mai mare și le-am aruncat în procesor împreună cu alunele, unde le-am pulsat până rezultatul a fost ca un soi de pastă cu “bucățele” de o consistență care va fi aparentă in imaginea următoare.
Aici vine de se leagă împăturitul acestor pateuri. Și tot aici, zic eu, am calculat-o strâmb. Foaia de fillo vine împăturită în două și umplutura se rulează în ea cam ca o sarma, dar mai lărguț ca să zic așa. Modul în care am împăturit a aratat excelent geometrico-inginerește, dar rezultatul după copt a fost… cum să spun…cam prea multe straturi de fillo, care dacă nu au nimic între ele sunt un pic cam uscate. Pentru varianta 2.0 voi împături pe lat, nu pe lung ca acum.
La cuptor cu ele! Bineînțeles că, vrând să termin pachetul de fillo, am mai umplut niște triunghiulețe și ce a mai rămas din foi cu un Gruyere, o șuncă, o aia. Cuptorul a fost preîncălzit la 375F și reglat pe “baking” cu convecție.
Avem acum timp pentru sos. Începem cu afinele singure în tigaia anti aderentă la foc mediu-mic.
Procesul care se petrece este interesant, poate ar trebui să filmez dar nu prea mă pricep la treaba asta… În fine… Afinele încep să “oscileze” pe loc, de unele singure, după care eliberează o cantitate mică de praf albăstrui și devin exact cum se vede, închise la culoare și lucitoare. Nu am atins tigaia de loc până acum. Adăugăm un pic de apă fierbinte, cam cât e nevoie să acopere jumătate din înălțimea afinelor care încep deja să se crape și să lase din jusul lor. Scădem sosul rezultat la foc mic.
Când sosul a scăzut cam la jumătate, l-am gustat și era deja bun, dar… de ce m-aș potoli eu? Așadar și prin urmare am adăugat vin Marsala ochiometric și l-am lăsat și pe el să scadă un pic.
Numai bine când sosul a fost gata, rulourile au fost gata și ele. Am servit toata afacerea cu sos, lângă o salată de arugula cu mere peste care am pus un pic de glazură balsamică.
Arată superb, dar rezultatul a fost, după cum am spus mai devreme un pic cam “uscat”. Motivele sunt multiple zic eu. În primul rând Brie este mai uscată și mai slabă decât Camembert. Pe urmă sunt convins că am fost un pic prea entuziastic cu cantitatea de “alune” iar unele dintre ele, cum ar fi migdalele și chiar fisticul sunt destul de “uscate” la rândul lor. În ultimul rând, modul de rulare a rezultat în mai multe straturi de filo decât era necesar și drept urmare pateurile au petrecut mai mult timp în cuptor ca să se “patrundă”. În versiunea 2.0 voi folosi mai multă brânză, posibil Gorgonzola sau altceva din gama asta, mai puține “alune”, oricum nu trebuie multe și le voi împături mai “subțiri”. Ah, și voi face mai mult sos, a fost trăznet și merge de minune! Cam așa. Omul învață mai mult din greșeli decât din succese.
Recent Comments