Am mai făcut asemenea ouă de multe ori, sunt departe de a fi o premieră la Casa Radu. Vă întrebați probabil ce este așa de special în toată afacerea asta de mă apucă și scrisul…
Le Odraslă a avut nevoie de o operație pentru extragerea măselelor de minte, și când spun operație mă refer la ceva care se face sub anestezie totală. Mda, din nefericire erau în plină erupție laterală și nu se mai putea aștepta să treacă carantina. Una peste alta operația a mers foarte bine, dar Le Odraslă trebuie să mănânce timp de două săptămâni chestii mici, moi, fără mirodenii tari, fără semințe…
Ouăle scrambled sunt un mic dejun ideal pentru ea, dar mai trebuie și ele variate un pic. Cele Grecești au roșii iar roșiile au semințe deci trebuie făcut ceva în direcția asta. Aici intervine partea specială a “rețetei”.
Nu am o imagine cu ingredientele ca de obicei, ele vor fi “introduse” pe parcurs. Primul pas este operațiunea roșiuțe cireașă, de data asta înțepate frumos, ca să nu explodeze și puse împreună cu câteva crenguțe de cimbru și sare în tigaia nonstick la cuptorul preîncălzit la 400F. În cam 15 minute ar trebui să fie gata. Ah! Cuptorul este reglat pe roasting (elementul de sus și cel de jos) cu convecție.
În amestecul de ou nu am nimic foarte usturat, numai o “geană” de piper. În rest cam ce știți: ouă, cimbru, sare și lapte de 10% de data asta.
Amestecul nu vine bătut ca la omletă ci numai amestecat un pic, cât să ia sarea, piperul și cimbrul mai peste tot.
Aici Sandra mi-a pus “întrebarea” de baraj: “roșiile astea au semințe și Copilu’ nu are voie”. Noroc cu Nevasta că mă aduce cu picioarele pe pământ din când în când, mai ales în momentele în care fâlfâi prea tare… Eu mă gândeam că semințele în roșiile cherry sunt mici și vor fi “ascunse” în masa ouălelor, deci nu am de scos decât pielea lor.
Mda… se vede bine că nu este cazul, deci trebuie schimbat macazul.
Planul nou este ca roșiile să fie date prin sită și așa să separ semințele. Aici iar a intervenit mintea mea cea creață care-și bagă coada tot timpul. De ce nu le-aș da prin blender înainte? Sigur vor fi mai ușor de trecut prin sită după aceea, nu?
Zis și făcut! Acest blender însă nu știe prea bine de glumă. L-am achiziționat după ce ăl vechi și-a dat obștescul sfârșit în condiții misterioase. Am zis la ora respectivă că nu ne mai luăm unul ieftin dar nici bani de Vitamix n-am avut. Am achiziționat unul tot profi care după cum se vede a pulverizat fără milă semințele de roșii.
Mda, nici urmă de nici un fel de “bucățele” de nici un fel, nu mai fu nevoie de dat prin sită nimic. Aici numai am mai “scăzut” un pic sosul rezultat din blender. Când uleiul începe să iasă deasupra, este semn că suntem gata pentru pasul următor.
Cam așa. Amestecul de ouă îl mixăm încet-încet în tigaie cu sosul, pe măsură ce formează “cocoloașe” de “omletă”. Nu amestecăm viguros, ci calm și metodic.
Rezultatul final arată cum se vede, este un mix de multe “omlețele” mai mici și nu chiar uniforme. În porția mea, care este ce se vede, am tocat pieile de roșii un pic mai arse, împreună cu leuștean proaspăt din grădină că tot i-a dat colțul!
Nu pot bineînțeles să lipsească pâinea intermediară prăjită cu avocado și balsamic. Le Copilski s-a rezumat numai la ouțele scrambled, pentru că nu are voie chestii tari și oricum nu poate mesteca bine mai nimic. A apreciat în schimb devierea de la ouăle obișnuite. Cam așa. Totul e bine când se termină cu burticile pline!
Recent Comments