N-am mai făcut o omletă “împăturită” de o bucățică de vreme și ne fu poftă… Omleta este un mic dejun cu ingrediente puține care întâmplător cade foarte bine papilelor Casei Radu. Și burților, de ce să nu fim drepți. Metoda mea este una, mai în glumă, mai în serios, clasic franțuzească cu niște mici deosebiri pe ici pe colo prin punctele esențiale.
Ingredientele sunt, după cum am spus chiar simple și puține. În general se împart în câteva mari categorii : baza omletei, verdeață plus aromă și “umplutura” care este opțională. Frumusețea unei omlete este că în afara componentelor de bază care sunt ouăle, variațiile sunt infinite. Orice combinație de arome care merge după cum scrie la carte sau, câte o dată numai după gustul propriu, este posibilă, limita fiind numai imaginația proprie. O altă parte pozitivă este posibilitatea de a o “umple” nu numai cu chestii clasice ca șunca sau cașcavalul ci și cu te miri ce alte alea, de la ceapă crudă sau somon afumat la gem de chili sau resturi mărunțite din cratița cu ultima tocăniță de cartofi din frigider. În principiu omleta este modul simplu, sau nebunia curată, sau geniul culinar (de multe ori diferența între ele este numai una de perspectivă), de a-ți crea ceva absolut personal pentru micul dejun. Sau când ți se ridică cheful. In imagine avem ouă, leuștean, pătrunjel, cimbru uscat, ceapă verde, feta Grecească și cremă de gătit de 35%.
Am spus-o, și pe semne o voi mai repeta: crema de 35% este nelipsită din toate amestecurile mele de ou, fie omlete, fie ouă “scrambled”, fie frittata. Crema face toate aceste amestecuri cu ou onctuoase și moi. În plus, chiar dacă ajungi să gătești ouăle un pic mai mult decât trebuie în mod normal, crema protejează un pic împotriva “întăririi” unei omlete… e ca o ancoră de furtună în acest sens. Și dacă-ți plac chestiile astea mai rumenite un pic, interiorul va rămâne fraged și moale mai mult decât dacă nu se adaugă cremă de loc. Merge și lapte simplu dar mai gras, orice între 3% și 35% funcționează, cu cât mai gras cu atât mai bine. Amestecul de ouă cu sare, piper, verdeață, ceapă verde tocată și cremă se bate bine-bine cu furculița sau chiar telul. Vrem să “aerisim” un pic amestecul.
În tigaie topim la foc mediu în adevărată tradiție Franțuzească un pic de unt, amestecat în adevărată tradiție… umm… Italienească?…cu ulei de măsline. Uleiul ridică punctul de “fumegare” al untului ne-clarificat. Încerc aici să evit “untul ars”. Unora le place dar eu nu mă omor în mod deosebit, iar la omletă mi se pare că nu merge… da’ nu încerc să limitez libertatea de expresie a nimănui aici… e numai o preferință personală. În fine…. o dată amestecul în tigaie, metoda Franțuzească agită și tigaia și amestecul de ou simultan, aducând în mod periodic ce se adună pe marginea tigăii către centru, ca să țină acest centru cât mai ud și mai fraged. Omleta este “împăturită” apoi prin aducere la margine într-o parte și prin răsturnarea în farfurie în partea cealaltă. Poftă mare, ar zice Dom’ Bucătar Șef Pepin (puteți căuta metoda pe youtube). Eu sunt un pic mai puțin elevat… agit doar tigaia până fundul face “priză” și omleta se mișcă toată, “unitar” ca o clătită. La acest moment, deasupra este numai bine închegată, moale și fragedă. Poate fi rulată ca o clătită și servită imediat așa caldă dacă nu are umplutură, sau in cazul in care umplutura a fost amestecată de la bun început cu ouăle. Mie îmi place însă umplutura, în special cea de feta, de sine stătătoare, ca o surpriză în interiorul omletei.
Aici este momentul în care trebuie să ne mișcăm un pic repede… nu prea e timp de poze, că se bronzează fundul prea tare și omleta devine greu de împăturit. După cum se vede, deasupra oul este numai un pic închegat, momentul propice pentru adăugat umplutura. Ideal este de asemenea să “ochim” cam care “jumătăți” se vor împături bine ca să aliniem umplutura și să ne facem viața ușoară la împăturit. Ca umplutură, feta Grecească amestecată cu verdeață sau spanac tânăr trecut prin cuțit o dată, este una dintre cele mai simple și mai gustoase. De multe ori în bucătărie, ca și în general în viață, simplu este și ușor de controlat și delicios.
O tigaie non-stick bună și ușor de manevrat este absolut necesară pentru omlete după cum bine se vede. Cu tigaia înclinată într-o parte și agitată un pic, omleta se împăturește aproape singură. Procesul se repetă și pentru jumătatea cealaltă. Magie curată dom’le!
Un punct foarte important aici: farfuriile trebuie să fie calde. Fără excepție. O farfurie rece suge căldura din omletă imediat și rezultatul are un “chichirez” diminuat în mod semnificativ. Eu încălzesc farfuriile în cuptor, metodă care are și avantajul adițional de a menține omletele calde când ai de făcut mai multe. Și uite așa ia Omleta neamule! Garnisită cu verdeață, piper proaspăt râșnit și un pic de paprika Spaniolească afumată. Și pâine integrală prăjită cu unt. Să tot începi ziua așa!
Recent Comments