De data aceasta vom adăuga la capitolul Omlete în Letopiseț, un capitol care are deja o consistență serioasă. Ouăle sunt însă una dintre marile mele slăbiciuni, m-au trecut în combinații diverse prin multe aventuri, mahmureli, fluturași neliniștiți în prag de examene sau alte întâmplări, în special în liceu și mai cu seamă în facultate.
În această rețetă se intersectează și un soi de ciuperci pe care nu le-am întâlnit decât după ce ajunsei în Canada, și nu chiar imediat. La vremea respectivă nu mă interesau prea tare ciupercile, rămăsesem cu sechele după ciulamalele pe care le făcea rar Mama, pe care le mâncam de mare nevoie că de plăcut. Nici ea nu se prea omora cu ele, îi era frică să nu fie otrăvitoare, se auzeau atâtea “vorbe” pe vremea aceea. Numai când se mai nimerea să găsească Tata (care se pricepea să identifice care sunt bune) în piață, și atunci, cu mare greutate se îndura să le prepare. Noroc cu Papilă (Tata Socru) care m-a introdus la ciupercile Portobello sau Crimini care sunt un deliciu și care mi-a spus și bancul cu moartea Politburo-ului Sovietic, inclusiv a membrului cu o gaură de glonț în mijlocul frunții, pentru că nu-i plăceau ciupercile. În fine… Aici însă avem ciuperci Shiitake, un gen Japonez popularizat acum în lume, pe care l-am descoperit mai târziu și care au devenit favoritele mele. Scumpuțe din nefericire, dar merită până la ultimul gologan, cel puțin în opinia lui Dom’ Inginer.
La poza de grup se adunară: brânză feta de oaie și capră, cremă de gătit sau smântână lichida de 35%, pudră chipotle (un ardei iute deosebit, afumat și delicios), ouă (că altfel omletă, cum?), ciuperci Shiitake, cimbru proaspăt, usturoi și ceapă verde.
Prima operație, curățatul, tocatul cam cum se vede și sotatul ciupercilor la foc mediu iute într-un pic de ulei de măsline. De multe ori încep cu tigaia uscată ca sa “pârpălesc” un pic ciupercile nu mult, doar cât să le intensific în acest fel gustul cel “pământesc” ca să zic așa. Sare pun un pic la sfârșitul sotatului.
În cele câteva minute căt durează înmuiatul ciupercilor pregătesc “umplutura” omletei care conține feta tăiată cubulețe, ceapă verde rondele mai subțirele, dar nu din cale afară și usturoi dat pe răzătoarea microplane. În general amestec și “zdrobesc” un pic feta cu furculița în același timp. Aș putea să dau câteva pulsuri acestui amestec la robotul mic de bucătărie, dar e mai mare daraua decât ocaua la ce cantitate e aici, să mai cureti un vas și un cuțit în plus. Furculița merge perfect!
Amestecul de ouă este cel clasic de la Letopiseț: ouă, lapte cremă, sare și arome diverse, în acest caz cimbru și chipotle. Batem bine amestecul cu furculița din bancul trecut.
Turnăm amestecul de omletă peste ciupercile sotate. Amestecăm un pic cu spatula ca să uniformizăm afacerea. Suntem aproape gata, punem și pâinea la prăjit, numai bine va fi gata o dată cu toate cele.
Omleta am împărțit-o frumușel în două, o parte pentru mine, cealaltă pentru Crocodiluța Șefă, am distribuit egal umplutura și am împăturit-o cam cum se vede. Roșii cherry, pâine prăjită și un garniș combinat de leuștean cu mărar completează farfuria.
Ahhh. Usturoi și ciuperci și ouă dimineața! Ideea mea de Rai pe Pământ! Asta a fost o dimineață cu soare și înăuntru și afară, o dimineață de Letopiseț. Cam așa.
Recent Comments