Vineri dimineață. Prin frigider numai resturi diverse. Carne, cârnați, șuncă și alte alea… pauză. Aș face niște clatite umplute cu ciuperci dar ciupercile nu mai există iar Sandra nu vrea nimicuța cu făină, că oricum vom avea pâine prăjită sub o formă sau alta. Mda, trebuie șapca aia cu idei ca să ies din acest impas… În plus, vorba Românului, ne descurcăm noi cumva. Mai din mers. Din Mersul Trenurilor. Ce-o ieși vedem noi.
Ce face omu’ când nu știe ce să facă? Păi dacă are ouă face o omletă, o frittată o aia, și la ea adaugă ce-i cade la mână. În această dimineață la mâna subsemnatului au căzut după cum urmează: doi ardei grași, unul roșu unul portocaliu, cimbru, brânză Pecorino Romano, sos Tamari, unt, spanac baby, usturoi și câteva fire de pătrunjel care a supraviețuit miraculos o săptămână in frigider.
Sandrei nu-i place spanacul gătit, chestie veche. Atunci ce să fac eu, care am mai bine de jumătate de casoletă de spanac tânăr de încorporat în rețetă? După un moment de incursiune în zona mai creață a creierului, dedicată gătitului, am decis să-l bag frumușel la blender împreună cu ouăle, o parte din cimbru și usturoiul dat deja pe microplane (că ideea mi-a venit după). Va rezulta un amestec verde brotăcel. Cam așa!
Nu m-am decis încă dacă fac frittata sau omletă, dar sigur vreau să sotez ardeii în unt cu ulei de măsline plus usturoi și cimbru. Și oi mai vedea eu. Începem cu tigaia rece, la foc mediu, să topim gentil untul și să infuzam grăsimea rezultata cu usturoiul și cimbrul, fără să le ardem nici pe unele nici pe altele.
Când amestecul de ulei cu unt începe să “fiarbă” întrerupem procesul cu ardeii și cozile de pătrunjel tăiate după cum se vede. Ridicăm focul la mediu-iute și sotăm ardeii bine-bine până pierd o parte din lichid dar nu sunt încă pătrunși complet. În momentul în care încep din nou să se prăjească, întrerupem procesul cu un pic de sos Tamari. Mai amestecăm așa, un minut, să facă sosul priză și scoatem amestecul de ardei într-un vas și-l ținem cald. Umplutura este gata.
M-am decis prin urmare să fac două omlete, nu frittata, amestecul din blender vine împărțit în două. Apăi v-am zis că iese verde brotac, nu? Oac!
Omleta e gata. M-am gândit că voi folosi pe lângă ardei și Pecorino la umplutul ei dar gustând ardeii am constatat că sunt suficienți numai ei și am decis să utilizez această brânză numai la asezonat/ garnisit. Omleta este bineînțeles o idee mai densă fiind atât de plină de fibră și durează un pic mai mult până se pătrunde în tigaie. Poate fi întoarsă bineînțeles dar este un pic mai fragilă decât o omletă obișnuită, eu am făcut-o la capac.
A ieșit o verzitură de Mamă-Mamă pe care am servit-o cu pâine cu avocado. Peste toată afacerea eu am pus și un pic de glazură balsamică, că așa-i în tenis. Tare bună a fost și nu ne-a lipsit carnea de loc! Mă duc acum pe o frunză de nufăr mai încolo să-mi dreg glasul și să-mi termin cafeaua! Oac!
Recent Comments