Știu ce o să ziceți. “Monșer, e mult mai simplu și mai eficient să faci omleta și pâinea prăjită separat”. La care, invariabil veți adăuga: “Mai lasă-ne Doamne-iartă ne cu complicățeniile matale”. Eu nu pot răspunde la toate astea decât că, vorba Poetului: “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. La care, tot invariabil adaug: “În complicățenie se ascunde nu numai gust ci și terapie”. “Cel puțin pentru unii” aș mai adăuga.
În plus, dacă o analizezi mai la cald, că rece nu mai are nici un fel de chichirez, combinata aceasta alpină durează cam la fel, iar rezultatul este mai interesant și mai ușor de mâncat. Și, vorba Francezului Goethe, mai “fun”. Cam așa. No hai la treabă.
Mare scofală în materie de ingrediente nu avem aici. Ouă, bineînțeles, pâine cu susan, pe care am stropit-o cu puțin ulei de trufe, cimbru, smântână lichidă, felii de cașcaval Polonez Radamer afumat și un amestec de Mozzarella, Provolone, Romano și Emmental rase. Vom adăuga fulgi de chili la momentul oportun.
Domnul Monșer ne cere în mod politicos să prăjim pâinea la tigaie, nu la prăjitor și eu sunt ascultător în direcția asta. Iese mai crocantă și rămâne și frumușel plată când o fac așa.
Amestecul omletei este simplu: două ouă, smântână lichidă pentru onctuozitate, cimbru, sare, piper Malabar (că dacă tot am, de ce să nu pun?), la care adaug din brânza rasă. Da, am trișat o leacă… am adăugat și un pic de usturoi ras pe microplane.
Amestecul vine pus în tigaia teflonată la foc mediu-mic. În amestec, înainte să înceapă sa se întărească, așezăm două dintre feliile prăjite, mai mult sau mai puțin la linie, după cum se vede. Agităm un pic tigaia ca omleta să se desprindă și așteptăm să se întărească suficient ca să o putem întoarce. Respect pentru cine o poate întoarce din poignee ca pe o clătită. Eu nu pot, o întorc cu două spatule că așa-i în tenis.
O dată întoarsă adăugăm peste una dintre felii cașcavalul, cimbrul și chili, iar peste restul mai împrăștiem din amestecul de brânză rasă. Pare poate criptic ce am spus dar feliile de pâine sunt atașate de dedesubtul omletei și în consecință ascunse la fundul tigăii în această imagine.
Împăturim cele două laturi “libere” ale lui Monșer peste feliile de pâine.
Acum împăturim una dintre felii peste cealaltă și intoarcem pe Monșer pe ambele părți ca să mai prindă un pic de crustă. La sfârșit, peste felia de sus mai punem un pic de brânză rasă și cimbru.
Așa îl servim noi de obicei, tăiat pe diagonală și cu o mică salată de ce-o fi lângă, în acest caz roșiuțe cireașă. Crocante pe dinafară, moi și delicioase pe dinăuntru, este de prisos să mai menționez cât de repede le bate vântul!
După cum o omletă poate fi umplută cu te miri ce, la fel și cu Omleta Monșer. Iar dacă cumva începe să curgă din ea că e prea plină, nu este decât un motiv în plus să ne lingem pe degete. Cam așa.
Recent Comments