Ahh, ce ți-e și cu Internețurile astea Sociale dom’le! Din când în când, și, din nefericire, din ce în ce mai rar, mai vezi sau ți se mai arată și câte ceva interesant. Mersi Loredana! Mersi pentru inspirație! Ce urmează este un “sandwich” cu omletă care este cică viral dom’le. Viral! În fine, e de fapt la modul foarte aproximativ o încrucișare de Croque Monsieur cu Madame (scandalos, da!) preparat într-un un mod interesant, care se pretează excelent nebuniei mele cu ouăle. Parole d’honneur Monșer! OK vorba lungă, sărăcia bucătarului. La treabă!

Cu excepția feliilor de pâine, ingredientele nu sunt deosebite de o omletă obișnuită, drept pentru care pot fi variate și adaptate în același fel și după aceleași principii. Când am fost la cumpărături, nu știu de ce m-a gâdilat să cumpăr Gruyere și porchetta. Am avut eu așa… o presimțire… În rest, pătrunjel, usturoi, cremă de gătit 35% și unt pentru uns tigaia. Nimic extraordinar, da?

Nu vă speriați…. nu am schimbat subiectul. M-am gândit că o salată de roșii și castraveți ar oferi un contrapunct proaspăt binevenit pentru Croque Monșerul deja în pregătire. Un pic de sare, piper și ulei de măsline plus 20 de minute până sunt gata cu tot restul vor face minuni. Abia aștept să înmoi pâinea din Monșer în sucul din salată!

Același amestec ca de obicei pentru omleta mea “clasică”: două ouă, cam 30 ml de cremă de gătit, sare și piper după gust, verdeață, bătute bine cu furculița ca să se “aerisească”. Toate bune și frumoase până aici.

Aici începe marea distracție de Carnaval, poftiți în cortu’ mare la spectacol! O dată tigaia unsă cu unt și amestecul de omletă turnat, am înmuiat feliile de pâine pe o parte și apoi le am așezat pe partea cealaltă după cum se vede. Dacă analizați un pic poza se vede bine cum partea de deasupra a feliilor este “udă”. Nu avem nimic de făcut decât să agitam încetișor tigaia și să așteptam ca partea de sus a omletei să se închege suficient. Eu am preferat din nou un foc mediu spre mic. Nu vreau să ard partea de dedesubt iar un foc mai mic va da un control mai bun procesului.

Când omleta se încheagă bine și poate fi întoarsă fără să se rupă, asta și facem, o întoarcem ca pe o clătită. Cine este meseriaș și o poate face din poignee are respectul meu nețărmurit dar, având în vedere că am atașate două felii de pâine de una dintre părți, am preferat să folosesc două spatule. Nu de altceva, dar abia a fost spălat pe jos și mă omoară Ursa Șefă că ar avea două motive deja… Mă rog… dacă aveți întrebări, vă trimit înapoi la imagine unde se vede conturul feliilor de pâine care sunt sub omletă.

Avem prilejul acum să punem orice “umplutură” dorim. Merge bineînțeles și fără dacă așa se vrea… Hai cu două felii de Gruyere, centrate aproximativ unde sunt feliile, apoi porchetta și verdeață cu ceapă verde deasupra. Numai bine așteptăm un pic să se facă omleta și pe partea cu pâinea.

Și uite așa, am împăturit “lateralele” omletei, ca niște aripi peste umplutura din mijloc. Nu v-am promis Carnaval? Păi cum?

Spectacolul continuă cu împăturirea unei dintre felii, nu contează care, peste cealaltă, cum se vede. Putem să presăm un pic cu spatula ca să finalizăm felia care este acum în tigaie, după care întoarcem pe Monșer cu fundul în sus ca să prăjim un pic mai bine și partea care era deasupra. Putem face figura asta de circ cu Monșeru, până arată exact atât de bronzat cum vrem noi să arate!

Tadaa!!! Monșerul în farfurie, cu sălățica promisă alături, finisată cu capere și busuioc făcut chiffonade, că altfel nu-i Monșer! A fost excelent, dar (acum sun ca Socrul meu săracul) ar fi mers un pic mai multă sare, chestie care este eminamente rezolvabilă pe viitor. Tot pe viitor poate încerc să le fac un pic mai crocante, posibil prăjind pâinea la tigaie în prealabil. Nu știu dacă chestia asta cu crocănțimea va merge însă. Obiectiv vorbind dacă feliile sunt tari, crocante, când muști sau încerci să tai pe Monșer, va ieși interiorul omletei afară ca la presă. Aici vorbește Dom’ Inginer… Ca să nu o mai lungesc inutil, rezultatul merită toată scamatoria metodei de gătit, este la fel de adaptabil ca profil de arome ca și o omletă și in plus adaugă în mod direct așa numitul French Toast, el singur un bun motiv pentru multe zâmbete matinale. Foaie verde de piper, să trăiască dom’ Monșer!