Mda, nu știu exact cum să-i spun acestui desert în Românește. Pe limba lui Shakespeare i se spune Fool. Și pentru că veni vorba de Marele Bard, prima mențiune a acestui fel este contemporană cu el, undeva prin jurul anului 1598, dacă este să luăm de bune spusele Dicționarului Oxford. Este extrem de posibil ca originile să fie de fapt semnificativ mai vechi, dar începem să o dăm pe tetrapiloctomie, când de fapt acest desert este unul dintre cele mai simple în existență iar eu nu vorbesc decât ca să mă aflu în treabă și ca să mai treacă timpul.

Ingredientele sunt fructe de aproape orice fel, o aromă-două, eventual cât mai aproape de a fi perfect complementare sau după gust, zahăr și lapte cremă de 35%. Mai precis avem aici pe lângă crema de 35%, căpșuni, cardamom, sirop de arțar și mentă.

Cam trei sferturi din cantitatea de căpșuni o tăiem mai mărunt și o amestecăm cu două linguri de sirop de arțar și cardamom. M-am decis să folosesc sirop în loc de zahăr la maceratul căpșunilor… de ce nu în definitiv? Procesul va avea exact același rezultat, cu diferența că aromele vor avea timp să se întrepătrundă iar sucul rezultant va fi nu numai dulce dar și foarte aromat.

Restul de căpșuni îl vom folosi la decorat, drept pentru care îl tăiem frumos în feliuțe care vin și ele stropite cu sirop de arțar. Că tot vorbeam de dicționare și de oameni de litere la început, dar mai ales pentru că oricum trebuie să așteptăm cel puțin 20 de minute ca fructele să se macereze, voi explica în treacăt termenul “tetrapiloctomie” care înseamnă “a despica firul în patru” și a fost inventat de Umberto Eco. Mai batem darabana de câteva ori și putem continua.

Porția de căpșuni tăiată mai mărunt o facem piure la procesor. Cantitatea de suc din imagine este cea rezultată după în jur de 20 de minute de macerat.

Aici se vede cât de mare este “filosofia” acestui desert. În mai puțin de cinci minute am bătut la mixer o frișcă din laptele cremă în care am amestecat apoi cu grijă, la o viteză mai mică piure-ul de căpșuni rezultat din pasul anterior. Cred că am mai spus asta și pe semne o voi repeta: crema este bine să fie cât mai rece preferabil direct de la frigider, din simplul motiv că “reține” aerul mult mai bine și se bate într-o frișcă tare mult mai repede.

Nu avem altceva de făcut decât să împărtim crema în mod egal în câteva pahare sau castronașe și să le decorăm după cum dorim cu felii de căpșună și un pic de mentă. Peste ele am turnat și siropul rezultat din macerarea feliilor… e delicios, păcat să se piardă. Este de prisos să spun că un asemenea Moft de desert poate fi făcut din multe fructe ori singure ori în combinație. Am făcut din afine, din caise, din piersici… Cam așa.