Nu sunt mare maestru la deserturi, în special la cele care implică produsul și coptul de aluaturi diverse. Nu m-am ocupat de așa ceva, poate la pensie dacă o da Domnul. În schimb îmi place să le fac cu fructe, creme și spume diverse, ca cel de față, făcut mai mult ca o poftă de moment decât ca ceva plănuit și executat cu grijă.
Noi mâncăm oats (ovăz) destul de des la micul dejun, de ce nu ar fi bune și într-un desert, m-am întrebat eu… Se pare că sunt foarte bune de fapt, în special ca bază pentru o granola nu foarte dulce, folosită și ea la rândul ei ca bază și ingredient într-un desert nici el, la rândul lui nu foarte dulce, ci mai degrabă răcoritor și relativ rapid de făcut cu ceea ce avem în general prin frigider. Nu trebuie să mă credeți, trebuie să încercați să faceți și voi. Zău, mare scofală nu-i! Cam așa.
Da, pare complicat ca ingrediente, dar dacă le împarți pe căprării nu mai este chiar așa de fantastic. Avem componente pentru bază și pentru elementul crocant: ovăzul de la cere a plecat toată tărășenia, fistic, pecans și caise uscate Turcești. Le vom prăji în unt și folosim siropul de arțar ca îndulcitor. Partea de cremă răcoritoare poate fi orice, inclusiv un iaurt aromat cu vanilie de calitate, dar mai am creme fraiche de pe la alte alea și trebuie să o consum. Partea de aromă este prietenul meu vechi cardamomul iar ultima parte sunt fructele proaspete, căpșuni, rămase de la un Dutch Baby de dimineață și afine. Mai am și zahăr brun de plantație care n-a avut loc în poză. No hai să vedem ce facem cu ele.
Primul pas este curățatul, tăiatul și aruncatul cu un pic de zahăr al căpșunilor. Am adăugat și cardamomul aici. Poate nu ar fi trebuit pentru că schimbă un pic aspectul căpșunilor, data viitoare cred că îl voi pune ori în granola ori în cremă.
Prăjim ovăzul intr-un pic de unt cu o idee de sare până absoarbe în totalitate acel unt.
Zdrobim fisticul și pecanul un pic ori la mașină ori în mojar ori cum ni se pare mai la îndemână și le adaugam la prajit. Cănd se rumenesc un pic, le luăm de pe foc și adăugăm un pic de sirop de arțar. Căldura reziduală este suficientă să asigure fluiditatea necesară siropului astfel încât să acopere intr-un strat subțire toate bucățelele din granola dar nu este suficientă să-i distrugă aroma lui extraordinar de încântătoare dar în același timp delicată și sensibilă la căldură. Ați avut vreodată o rețetă care folosește sirop de arțar și v-ați întrebat de ce, pentru că nu se simte de loc? A fost cumva fiert, redus, copt sau orice alt asemenea proces peste 90-100C? Încălzit prea tare siropul de arțar își pierde aroma. Mda.
Am pus granola răspândită într-o tavă ca să se răcească mai repede. Caisele uscate au venit și ele tocate mai măricele o leacă și amestecate în granola.
Când am început asamblajul final în pahare mi-am dat seama că nu am suficientă creme fraiche. Cineva a furat din ea, nu numim pe nimeni. Așa că am pus în funcțiune mixerul mare și la crema rămasă am adaugat cam 200ml de lapte cremă de 35% rece, un pic de sirop de arțar și am făcut o cremă spumoasă dulce acrișoară cu aromă de arțar. Am pus un pic de granola la baza paharului, apoi câteva căpșuni și afine, peste care am pus cremă. Repetir strat cu strat până am umplut paharul. Restul de granola poate fi păstrat într-un borcănel etanș în frigider o perioadă îndelungată, pentru când mai ai chef de un alt desert asemănător.
Am decorat paharul cu o felie de căpșună proaspată, fistic, bucățele de caisă uscată și coajă rasă de lime. La frigider cu ele unde crema spumă s-a stabilizat și tot restul desertului a facut un pic de priză. Mda. După cum vedeți nu este chiar așa multă muncă, în special dacă nu aveți surpriza să fie nevoie să faceți o frișcă de casă, deși acel proces a durat cam 5 minute la mixerul mare, deci nici măcar asta nu-i mare bai. Cam așa cu ovăzul. Calule, ești amator? Un ovăz, o aia?
Recent Comments