Necuratul ma puse să ma uit pe Letopisețul lui NYT, așa… în căutare de …. inspirație. Așa dădui peste această rețetă care are chiar 5 stele și pe care, erezie, o voi modifica in funcție de chef, de gusturi și de ce am prin frigider.
Prin excelență gnocchi sunt atât simplitatea cât și complicățenia întruchipată, în special când îi faci tu proaspeți în casă. Da, știu că pare controversial ceea ce spun dar pentru cine dorește toată povestea, am deja un articol dedicat acestor norișori de cartofi. In plus aici folosesc ghocchi gata preparați, da, o altă erezie, dar cam asta se întâmplă când trebuie să prepari masa de seară după ce vii de la servici iar foamea și pofta sunt masive. Cine mai are timp de făcut gnocchi de la zero?
La poza de grup s-au adunat gnocchi proaspeți, nu congelați, roșii cireașă, usturoi, pătrunjel, chipotle, unt și brânză Kefalotiri. Rețeta originală are busuioc și Mozzarella dar eu nu am nici una nici cealaltă și, dacă sunt sincer nici chef prea mare de mozzarella nu prea am. Se potrivește bineînțeles dar Kefalotiri mă gâdilă mai plăcut ca idee. Este o combinată alpină de oaie cu capră care dau un “zing” extrem de plăcut în combinație cu multe alea.
Despre gnocchi nu pot spune decât că sunt proaspăt preparați, nu congelați drept pentru care nu au agenți stabilizatori sau alți conservanți. Un alt avantaj este că se gătesc imediat.
Sosul va consuma cel mai mult timp, vom începe cu el. Nu că ar fi o tonă de muncă de fapt. Tăiem roșiuțele în două și le amestecăm la foc mediu în tigaia de inox, cu un pic de sare, unt, usturoiul dat pe microplane sau zdrobit bine, chipotle și un pic de ulei de măsline. Când untul s-a topit punem tigaia în cuptorul preîncălzit la 400F și reglat pe roasting (elementul de sus și cel de jos) cu convecție.
În rețeta originală sosul se face sus pe aragaz, dar în acest fel, la cuptor se extrage mai mult gust mai repede. Roșiile au mult umami în ele dar trebuie gătite bine pentru ca acest gust să se dezvolte complet. La cuptor durează în jur de 20 de minute. Mă rog… în cuptorul meu.
Cu sosul în cuptor avem timp gârlă pentru preparat gnocchi. Chichirezul aici este nu să-i fierbem ci să-i prăjim la capac într-un pic de ulei de măsline sau unt.
Eu am folosit ulei de măsline în tigaia non-stick și am lăsat gnocchi, așezați într-un singur strat, să se rumenească doar pe o parte, 2-3 minute acoperiți, la foc mediu-iute. Ar trebui să arate cam cum se vede în imagine când sunt gata. Dacă avem mai mulți îi facem în mai multe tranșe ca să nu aglomerăm tigaia.
Ahh, sosul este aproape gata! Nu mai avem nimic de făcut decât să adăugăm un pic de apă, preferabil fierbinte ca să curățăm bine “lipitura” de pe tigaie. Ajustăm sosul dupa gust. Este bine să avem un pic de lichid pentru că vom amesteca gnocchi în el mintenaș.
Zis și făcut, am amestecat bine bine gnocchi în sos, împreună cu cozile de la pătrunjel tocate mai mărunțel și peste am presărat Kefalotiri ras. Înapoi cu tigaia în cuptor.
După câteva minute la cuptor cam așa ne prezentăm. Suntem gata.
Poate vă așteptați la vre-un aranjament șmecher de artizan culinar. Nah… hop cu ei în farfurie, că nu se mai poate. Este de prisos să mai spun că i-am inhalat de nu s-au văzut. Scurt și fără milă. Cam așa.
Recent Comments