Da, știu, am descoperit America cu frittatele astea. Și, dacă stau bine să mă gândesc nici nu sunt frittate în adevăratul sens al cuvântului… mai degrabă parțial color, cum se zicea pe vremea lui Ceșcuță. Nu aduc degeaba vorba despre vremurile acelea, că de atunci mi se trage cu ouăle diverse în general și cu frittatele în particular deși la momentul respectiv nu aveam habar de numele sau proveniența lor geografică, eram doar fericit că trânteam ceva la tigaie cu ce aveam la îndemână, de cele mai multe ori cartofi plus ceapă, și eram relativ fericit și sătul de dimineața de când mergeam la servici, până veneam seara înapoi de la facultate.
La vremea aceea modul la care le preparam erau mult mai “frittat” decât le fac acum, martor fiind colesterolul care, la analizele făcute pe la 22 – 23 de ani, era mare de-ți sărea basca! În fine, prin definiția lor aceste omlete deschise Italienești se frig/ prăjesc la fund în tigaie la foc mediu, după care se finalizează deasupra în cuptor la foc iute. Eu prefer, din motive de sănătate doar să le încep sus pe aragaz, cât le pun toate cele, iar apoi să le fac aproape în totalitate la cuptor. Mai puțină prăjeala e întotdeauna binevenită!
Un mare avantaj este că o asemenea frittata poate fi făcută cu ce ai la îndemână, sau resturi rămase prin frigider de la cine știe ce, sau orice “combinată alpină” de ingrediente care merg bine împreună. Întâmplarea face să am un rest de cașcaval Bulgăresc, ceapă verde, ardei capia, pătrunjel și cimbru proaspăt. Adăugăm bineînțeles ouă și un pic de smântână lichidă.
Încep prin a căli un pic la foc mediu-mic o parte din ceapa verde și ardeii capia. Nu vreau să-i prăjesc ci mai degrabă să-i înmoi un pic, nu din cale afară, deci nu insistam mai mult de câteva minute aici.
Cât ardeii și ceapa se călesc un pic pregătim și amestecul de ouă în care punem smântână lichidă, ceapă verde, pătrunjel și cimbru. Ajustăm gustul cu un pic de sare și piper, după care batem acest amestec bine-bine cu furculița sau telul.
Batem amestecul de ouă cu ceapa și ardeii căliți după care turnăm totul înapoi la tigaie. De multe ori tigaia pe care o folosesc este cea de fontă pe care o favorizez datorită inerției ei termice care este masivă. Am “decorat” deasupra cu cașcavalul Bulgăresc, ardei capia și ceapă verde. Între timp am descoperit și o țăpligă de piept de pui rămasă stingheră prin frigider. La tigaie și cu ea, feliată frumușel ca să o pot distribui mai mult sau mai puțin egal.
Mno, cam așa arată frittata noastră după cam 15 minute la cuptorul preîncălzit la 375F și reglat pe roasting cu convecție.
Așa am și servit-o, cu pâine mănăstirească prăjită și avocado, garnisite cu un pic de ceapă verde și glazură balsamică. Și dacă tot am avut, și un pahar de jus de portocale Valencia, că așa-i în tenis.
Am mâncat bine și am început ziua bucuroși și satisfăcuți, cu soarele în suflet. Asta este “magia” ouălelor în opinia mea, nu au cum să nu-ți pună un zâmbet pe buze dimineața. Cam așa.
Recent Comments