Și asta numai în cazul în care umplutura acestei tarte se poate califica drept Frangipane după cum se va vedea în cele ce urmează.
Am făcut o dată mai demult un desert simplu, cel mai simplu posibil în afara pusului de frișcă peste un ananas sau unei piersici scoase dintr-un compot. Desertul în cauză asocia curmale cu nuci diverse și creme fraiche, un soi de smântână grasă de 40% și numai ușor acrișoară într-un asamblaj foarte rapid de făcut. De ce nu aș face o tartă umplută cu o cremă asemănătoare, m-am întrebat eu, oarecum îmboldit și de ce văzui într-un show la TV, nu-mi mai amintesc exact care. Nu am nimic de pierdut în afara reputației mele în Casa Radu și a orgoliului personal care oricum e mai plat decât roțile de la bicicletă după ce ne confisca Miliția ventilele în parc la 23 August când eram copii. Mama lor! Trebuia să mă întorc pâș-pâș pe lângă biclă până în Postăvarului!
Mă rog… hai că divaghez aiurea prin lanul de porumb. Să vedem ce iese și din acest experiment.
Prin drumurile la Yummy Market, mi se lipesc mai întotdeauna fructe uscate diverse, de data asta, în premieră absolută căpșuni uscate. Sunt bune, dulcișoare și aromate, un pic cam tari însă, trebuie avut grijă. Cum făină de migdale, care este component de bază la frangipane nu am, folosesc migdale feliate. Lângă ele am foietaj de cumpărat, smântână lichidă pentru frișcă, lime, curmale Medjool cărora le-am scos sâmburii, creme fraiche și căpșuni proaspete.
Patiserii pricepuți și cu ștaif vor râde de mine, bineînțeles, că ăsta numai frangipane nu este. Și au dreptate. Nu am zahăr, spre exemplu, am substituit curmalele în locul lui. Nu am nici făină obișnuită, nici unt. Halal Frangipane Monșer! Am însă ou, se va vedea mai jos unde.
Am tocat un pic căpșunile uscate și le-am pus împreună cu migdalele în procesorul mic la mărunțit.
După câteva ture rapide de procesor, am adăugat un ou și un pic de smântână lichidă ca să “ungem” un pic procesul. După încă câteva ture de procesor, adăugăm și curmalele, tocate și ele un pic mai mici, ca să facem viața procesorului mai ușoară și amestecul rezultat mai omogen.
Crema de la procesor o ajustăm un pic la consistență cu creme fraiche și posibil la gust cu un pic de suc de lime, o batem bine la procesor până ajunge o pastă groasă cam cum se vede aici. Împărțim aluatul în jumate și răsturnăm frumușel amestecul de, mai în glumă mai în serios, frangipane în mijlocul uneia dintre jumătăți.
Peste amestec punem cealaltă jumătate de aluat, decupăm frumușel rotund și “etanșăm” bine-bine cu furculița de jur împrejur. Am și crestat un pic aluatul deasupra pentru aspect, dar cam cu frică să nu trec prin el… mă rog… rezultatul final se va tăia în felii și timp de multe brizbrizuri nu am. Nici pricepere! După cum se vede rezultatul nu va câștiga nici un concurs. Mă rog, poate numai unul de urâțenie.
Colțurile rezultate din decuparea circulară a tartei le-am umplut frumușel cu câte un deget de Gruyere și le voi folosi ca amuse-bouche. Na că mă franțuzii de tot! Am uns tot cu un pic de ou cu apă.
Cam așa arată tarta noastră după în jur de 35 de minute petrecute pe etajul de mijloc al cuptorului preîncălzit la 375F (190C) și reglat pe coacere cu ventilație folosind elementul indirect. Ca de obicei, timpul pe care îl dau este orientativ și depinde de cuptorul fiecăruia. Tarta este gata când este gata.
Și cam așa am servit-o. Lângă ea am făcut un pic de frișcă mai groasă din creme fraiche și smântână lichidă, îndulcită un pic cu o geană de sirop de arțar, mai mult pentru aromă. Am completat afacerea cu căpșună proaspătă și coajă proaspăt rasă de lime.
Tarta este foarte bună proaspătă și călduță și un pic crocantă, în contrast cu frișca rece. Merge și încălzită a doua zi cu înghețată de vanilie și un pic de mentă. Nu mai este așa crocantă, bineînțeles, dar i se iartă. La noi nu a rezistat până a doua zi, că așa-i în tenis. Frangipane sau nu, tarta aceasta merge la Letopiseț, mai ales că umplutura se poate face și cu alte fructe, uscate sau nu. Cam așa
Recent Comments