Aceste Dutch Babies (clătite mari, sau Big Yorkies cum li s-ar zice pe limba lui Shakespeare) sunt deja o tradiție seculară, stabilită cu aproape 5 luni în urmă în Casa Radu. M-am decis acum să fac un cont un pic mai detaliat al preparării. Nu am nici talentul nici spațiul necesar în bucătărie pentru video așa ca voi posta mai multe poze în care voi încerca să urmăresc de data asta procesul într-un mod o lecuță mai descriptiv. Trebuie să vă previn însă la modul serios, aceste clătite crează dependență! Cam așa.
Lista de ingrediente nu este așa mare dacă te gândești că, în principiu se împarte în două categorii distincte. Pardon, trei. Prima categorie, componentele clătitei propriu zise care sunt bătute în cuie și sunt trei mari și late: făină (1/2 cupă), lapte (tot 1/2 cupă) și ouă (3 bucăti ). A doua categorie sunt aromele și gustul clătitei, dependente de cum o facem, dulce sau sărata. Aici in afară de sare sau zahar, avem o libertate fantastică la capitolul arome. Vanilia, cardamomul, coriandrul, rozmarinul, cimbrul sau chili sunt numai câteva dintre posibilități. Mie îmi plac și menta și alte alea. Ultima categorie este “umplutura”. Posibilitățile aici sunt chiar și mai vaste. Fructe de pădure? Banane? Piersici? Chorizo? Parmezan? Șuncă? Nimic altceva decât un pic de sirop de arțar sau miere sau o pudră de zahăr? Toate merg perfect. Singure sau in diverse combinații… Acest Dutch Baby este un vehicul perfect al oricăror preferințe personale. Ok, destula vorbă. Mi-e foame!
Cel mai simplu mod de a combina componentele de bază cu aromele este un blender sau un robot de bucătărie, dar se pot combina la fel de bine la mâna sau cu mixerul. Eu prefer sa folosesc lapte mai gras și de multe ori combin cel de 10% cu lapte cremă de 35%, jumi-juma pentru un rezultat final mai … cremos … merge în principiu folosit lapte cremă de 35% in totalitate dar trebuie avut în vedere că pus la blender împreună cu ouă și faina, rezultatul devine foarte repede un fel de “frișcă”. Deci cu cât laptele este mai gras cu atât mai bine este să folosim telul și mânuța. Combinația jumi-juma nu prezintă asemenea probleme. Dizolv în lapte zahărul și orice aromă pun și le las cateva minute, până se încinge tigaia, să se “întrepătrundă”. În acest caz am folosit o linguriță de zahăr brun și cardamom după gust. Câteva secunde în blender și amestecul este perfect!
Clătitele astea se pot face în mai orice fel de tigaie care este un pic non-stick dar cel mai bine și mai rapid ies dacă sunt făcute într-o tigaie de fontă. Fonta are dezavantajul că are o tonă și e greu de manevrat, Sandra urăște masa ei cu pasiune, dar, această masă îi conferă o inerție termică semnificativă. O data pre încălzită în cuptor la 425F orice pui in ea va începe să se facă imediat. Acum este momentul să topim cam trei linguri de unt și să ungem bine-bine, de jur imprejur toata tigaia, inclusiv pereții ei interiori. Untul începe esențialmente să fiarbă când atinge tigaia. Cam asta este și ideea.
Încă un motiv pentru care fonta este cea mai bună soluție aici. Amestecul rece de lapte cu ouă si cu făina începe de asemenea aproape imediat să se facă. Același amestec ar “suge” toată căldura dintr-o tigaie subțirica nonstick. Procesul în consecință ar dura semnificativ mai mult decât descriu eu aici. Rezultatul ar fi pe semne asemănător dar nu pot comenta, nu am încercat…
După 6-7 minute la cuptor clătita se urcă la cer! O dată rumenită bine, oprim cuptorul, dar mai ținem tigaia înăuntru un minut sau o idee mai mult. Două lucruri se vor întâmpla acum. Clătita se dezumflă și se dezlipește singură de fundul și pereții tigăii, iar căldura reziduală termină de gătit bine toata compoziția. Ca de obicei, cu rabdarea trecem marea. Hai că nu mai este mult!
După cam două minute în cuptor, se vede bine cât de frumos și “curat” s-a desprins “the Baby” de marginile tigăii. Porțiile se pot tăia direct în tigaie sau clătita poate fi scoasă pe un fund sau farfurie. Va ieși din tigaie fără nici un fel de probleme.
Da. Așa arată un Dutch Baby încărcat la maxim cu căpșuni, afine, agrișe, stropit cu sirop de arțar și garnisit cu mentă sălbatică din curte. Este un mic dejun care ne bucură ochii, ne încânta simțurile și ne pune invariabil zâmbetul pe buze! Un deliciu absolut!
Recent Comments