Știu că nu am descoperit America aici… adică tahini este folosit deja și de mult la cookies și tarte diverse, milkshake-uri și alte alea, nu e nici o surpriză. De data asta însă îl încorporez în două deserturi reci la pahar, nimic la cuptor.
Susanul, din al cărui semințe se prepară Tahini este posibil unul dintre cela mai vechi ingrediente menționate vreodată. Când spun vechi, dacă vă gândiți la tăblițe Sumeriene scrise în alfabetul cuneiform, aveți imaginea corectă în minte. Bineînțeles, tahini este folosit în multe rețete de la baba ghanoush la halva, și fursecuri și te miri ce, dar în chestii reci și creme mai puțin. Ca și uleiul de susan, tahini trebuie folosit cu măsură pentru că este o aromă invazivă care este foarte greu de balansat ulterior, mai ales într-un desert. Cam acesta ar fi singurul semnal de alarmă, pentru că în rest, procedura, după cum se va vedea imediat, este foarte foarte simplă.
Ideea este de a face două deserturi. În fine ideea inițială a fost pentru un soi de cheesecake la pahar dar, cum îmi este imposibil să mă astâmpăr, m-am întrebat și cum ar fi o “frișcă” cu un pic de tahini.
Deci și prin urmare, la poza de grup cu ingredientele avem: tahini, frișcă lichidă, afine, biscuiți, creme fraiche, brânză cremă și dulceață de căpșuni. Voi mai folosi și alte ingrediente, pe care le voi menționa la momentul respectiv.
Prima grijă este să zdrobim biscuiții, împreună cu un pic de unt topit și să-i tasăm bine în fundul paharelor unde vor servi ca “blat” pentru cheesecake. Punem apoi paharele în frigider și le ținem acolo până când suntem gata cu amestecul de cremă.
A fost el scump, mixerul cel mare, dar și-a scos banii cu vârf și îndesat deja. Am mixat cu grijă mai întâi brânza, la care am adăugat mai întâi esență de vanilie, apoi creme fraiche. Am ajustat cât de dulce am vrut cu sirop de arțar. Toate acestea sunt amestecate cu o ușurință incredibilă de acest mixer, parcă nu ar avea nimic în bolul lui.
Distribuim crema în paharele cu biscuiții și punem înapoi toată afacerea în frgider. Ca să se răcească mai repede am pus apă în vasul în care vor fi ținute la “așezat”.
Cât cheesecake-ul stă la frigider, este timp absolut berechet să preparăm și “frișca” cu tahini, tot la mixerul cel mare, folosind bineînțeles tot sirop de arțar la îndulcit.
Iacătă cheesecake-ul la pahar, servit frumușel cu afine, dulceață de căpșuni și mentă sălbatică din grădină, o combinație care merge de minune.
“Frișca” am combinat-o un pic diferit, pentru că mi s-a părut, în mod paradoxal mai “grasă” decât cheesecake-ul. Am folosit în consecință un pic de lime, inclusiv coajă și o dulceață mai “serioasă” de cireșe amare, care au balansat bine această senzație de “gras”. Sunt convins că, în entuziasmul meu, am scăpat un pic mai mult tahini la mixat decât trebuia și de acolo provine această “senzație”. După cum spuneam la început, grijă mare cu susanul! Cam așa.
Recent Comments