Într-o casă în care baza proteinelor sunt în general ouăle, puiul și peștele, restricții existente din motive de sănătate, coastele de porc sunt un eveniment rar, această raritate impunând bineînțeles prepararea lor la perfecțiune. Sau aproape. Mă rog, ceea ce reprezintă perfecțiune poate însemna chestii diferite de la familie la familie, în special când este vorba de arome sau gust, dar când este vorba de consistență și cât de pătrunse trebuie să fie răspunsul este universal: cât mai bine posibil. Răspunsul o fi el universal, însă modurile de a ajunge la acel punct unde carnea se desprinde de pe os numai când te uiți un pic mai strâmb la ea sunt extrem de variate. La Casa Radu s-au preparat la grătar, la cuptor sau la slow cooker, dar nu mă îndoiesc că se pot face la Instant Pot sau într-o mie de alte feluri. Ei, poate nu chiar o mie dar… înțelegeți ce vreau să spun. De data asta au fost făcute la cuptor în folie și-au ieșit ceas, vor fi trecute la Letopiseț.
Berea aceea Guiness se cerea folosită de o bucată de timp, și de data asta rugămințile ei nu au mai intrat pe o ureche și ieșit pe cealaltă. Pe lângă ea avem bineînțeles coastele, sos Worcestershire, rozmarin, usturoi și sos BBQ. Ca acompaniament voi servi cartofi fingerling la care voi folosi și un pic de praf de usturoi în afară de sare și piper. Înainte de a pune coastele la marinat le-am curățat pielița de pe interior după care au intrat la pungă, într-un baiț de bere, boia afumată, sos Worcestershire, oțet de mere, usturoi, un pic de zahăr brun și sare în care au stat peste noapte, în frigider.
Marinada este folosită toată la coptul coastelor. Nu este foarte multă, drept pentru care am mai adăugat un pic de bere și rozmarinul.
Nimic special aici, doar două rânduri de coaste, împachetate în folie și etanșată cât mai bine, ca să păstrăm umezeala înăuntru. Pachetele vor intra la cuptorul setat pe copt la 300F, unde vor sta… o bucată bună de timp… cam 3 ore. Principiul aici este low and slow, sau pe limba lui Nichifor Crainic, încet și sigur.
Avem timp berechet în consecință să facem un sos BBQ (grătar) în toată liniștea. Rozmarin, usturoi din abundență, Madeira, boia Spaniolească, zahăr brun, chili, sare și bineînțeles pasta de tomate făcută mai demult în casă, toate trase la tigaia de inox într-un pic de ulei de măsline, stinse apoi cu apă și scăzute încetișor la foc mic.
Cam cu 25-30 de minute înainte să “verificăm” coastele, putem pune la cuptor și cartofii dați prin sare, piper, praf de usturoi, ierburi Italienești și ulei de măsline la tigaia de fontă. Vor fi numai bine pătrunși la momentul potrivit.
După trei ore la cuptor la foc mic, coastele arată cam cum se vede. Carnea s-a înmuiat și s-a tras de pe os. Ar putea fi deja mâncate cum sunt dar e păcat de tot acel sos de tocmai îl făcurăm… musai să le dăm o glazură bună. Trebuie să avem ce linge de pe degete, nu? Le dăm bine-bine cu sos BBQ pe toate părțile și le punem înapoi în cuptor, de data asta descoperite și cu cuptorul reglat pe roasting la 425F. Ah! Să nu uităm de cartofi! Și ei trebuie să capete un pic de crustă ronțăitoare în același timp cu coastele.
După încă aproximativ 10 minute la cuptor, cartofii sunt numai buni, crocanți un pic pe dinafară și cremoși pe dinăuntru.
Și coastele sunt gata!
Nu este prea mare filozofia la servit… coaste, cartofi și un mic amestec fresh cu mărar, pătrunjel, ceapă verde și ardei tăiate mai mărișoare. Carnea iese de pe oase ca o mănușă, în principiu cuțitele sunt necesare numai din rațiuni de politețe dacă masa e mai cu ștaif. Noi ne-am repezit ca barbarii în ele… așa-i în tenis!
Recent Comments