Trebuia să încerc și eu unul nu? Cică cea mai simplă prăjitură! Se umflară biscuiții pe mine… adică fac eu cozonac de stă mâța în coadă și nu mă încumet la “cea mai simplă prăjitură”? Iaca mă încumet. Și ce o ieși o ieși.
După ce am consultat mai multe Letopisețe diverse, am constatat că rețetele, ca și la cozonac, sunt extrem de asemănătoare, aproape identice aș spune. Cea mai simplu de urmat de pe aipad este cea de la NYT Cooking, pe care o voi modifica un pic, că de astâmpărat se pare că nu mă pot astâmpăra, ca de obicei. Și pentru că nu mă pot abține trebuie să menționez, măcar în treacăt, că termenul de Clafoutis se referă exclusiv la desertul făcut cu cireșe. Dacă e cu alte fructe, îi spune Flaugnarde. Nu mi s-a năzărit mie ci este citire de la Franțujii din regiunea Limousin, care cică ar fi inventat Clafoutis. Cam așa.
Căpșuni din Ile d’Orleans, Quebec. Apăi nu e păcat să se strice în frigi? Nu le voi folosi pe toate, mai păstrez și pentru un Dutch Baby, că de, noblesse oblige. Lângă ele am caise, cardamom, ouă, Amaro Nonino și kefir organic, la care adaug un amestec de făină Tip 00 cu făină de migdale. Ce nu am în imagine este zahărul brun de plantație pe care îl voi folosi o parte la macerat fructele și cealaltă la “aluat”.
Fructele le-am pus la macerat pentru 30 de minute într-un amestec de zahăr cu Amaro Nonino. Alcoolul din digestiv parțial se evaporă iar restul se adaugă în sucul care se lasă din fructe.
Avem timp berechet să batem ouăle cu zahărul, cardamomul și un pic de sare la mixer până se dizolvă totul.
După ce fructele s-au macerat cam 30 de minute, scurgem în vasul mixerului tot sosul rezultat, îl încorporăm în ouă, apoi începem să mixăm încetul cu încetul amestecul de făină. La sfârșit adăugăm și kefirul și omogenizăm bine-bine amestecul.
Fructele le-am așezat în tigaia nonstick unsă în prealabil cu o cantitate generoasă de unt. Am avut grijă să întorc caisele cu partea tăiată în sus.
Turnăm frumușel “aluatul” lichid în tigaia cu fructele. La cuptor cu ea!
Cam așa arată după în jur de 20 de minute în cuptorul preîncălzit la 375F și reglat pe “baking” cu convecție, plus încă în jur de 5 minute petrecute la 425F la “roasting”, unde acționează și elementul de deasupra. Am dorit în mod expres să “caramelizez” în mod suplimentar caisele. Mi-am amintit de cât de bine ies caisele pe grătar afară și-am zis de ce nu, în definitiv?
Și așa l-am servit pe Domnul Flaugnard zis și Clafoutis, călduț bine, cu înghețată de vanilie, ciocolată de 78% și, bineînțeles, o stropeală de Amaro Nonino. Nu am avut prea mult timp pentru poze și nici pentru selectatul unei felii căreia să nu-i lipsească “vârful”. Mda.
În cazul în care vă puneți problema, merge la fel de bine și rece, fără nici un fel de alte farafastâcuri. Vive la France!
Recent Comments