Este deja o bucățică de vreme de când nu am mai făcut “ciocănele”. Ultima oară cred că a fost pe grătar, afară, pe semne acum un an și mai bine. Era prin urmare absolut inevitabil să nu mi se teleporteze automat două tăvițe de asemenea ciocanele organice, galbioare și arătoase, drept în coșul de cumpărături. Mai rămâne sa arunc ceva lângă ele în tigaie și am rezolvat cu crocodiluțele pentru vreo două zile. Hai la coada sus menționatei tigăi, că plânge dupa mine.
Prezente la poza de grup înaintea meciului sunt în relativa ordine aleatoare a numerelor de pe tricouri următoarele ingrediente: ciocănelele marinate, sos Worcestershire, boia afumată Spaniolească, praz, pe care îl voi folosi tot, bok choy, ceapă, semințe de ienupăr, chili, usturoi la greu și cimbru proaspăt. Marinada la ciocănele a fost cu sos Worcestershire, paprika, usturoi, sare, piper și oțet de mere, peste noapte în frigider.
Dăm culoare la ciocănele mai întâi. Începem cu tigaia rece la foc mai mărunțel și ciocănelele așezate frumușel cu partea cea ma grasă jos. Un pic de ulei de măsline amorsează procesul. Încep în acest fel dintr-un motiv simplu: cu tigaia rece și la foc mic, grăsimea din piele se încălzește și se colectează progresiv fără să fiu în pericol de a arde nimic. Cantitatea de grăsime extrasă în acest fel este semnificativ mai mare decât la foc iute. În definitiv, în această grăsime se vor face prazul și ceapa așa că operația merită toată răbdarea investită.
După cum ziceam…. iacătă ceapa și partea verde a prazului, tocate mai mici ca să se facă mai repede. Partea verde trebuie spălată extrem de bine, altfel sfârșim cu țărână ca element “crunchy” printre dinți. Da, se mai întâmplă și nu trebuie prea mult ca să-ți strice absolut toate socotelile. Tot acum am pus cimbrul și semințele de ienupăr. Ținem totul la foc mediu până când prazul este aproape pătruns.
Cu prazul verde înmuiat bine-bine, este timpul să asamblăm mai tot restul pentru băgat la cuptor. Îmi place să tai partea albă a prazului în bucăți de 30-40 mm și să o amestec printre toate alea, în picioare, ca pe soldăței. În același timp, am tăiat tot “moțul” unei căpățâni de usturoi plasând-o apoi la mijlocul tigăii. Se va face perfect, aproape moale ca untul la cuptor unde toată afacerea urmează să stea în jur de 15 minute la 380F.
Că veni vorba de cuptor, tot acolo a mers și bok choy-ul, la tavă însă, dat cu un pic de sos de soia. Nu-i trebuie prea mult timp, se face în numai câteva minute. Va da foarte bine ca garnitură, lângă ciocanele.
Cam așa ne prezentăm după aproximativ 15 minute de roasting în cuptor, toate cele rumenite cum trebuie, inclusiv partea albă a prazului. Vorbesc despre timp la modul relativ, nu este relevant decât din punct de vedere orientativ. Carnea vine întotdeauna controlată la termometru și nu e gata până nu e gata. Cert este că au ieșit cu pielea crocantă dar cu carnea moale, am ronțăit la ele toți cu mare plăcere. Cam așa.
Recent Comments