Ar merge excelent și cu carnati Oltenești zic eu, deși marii puriști ai acestui fel de mâncare m-ar proclama eretic. Aceasta devoțiune puritană după chili pare un pic incredibilă, în special pentru Românul de rând, care încă se scarpină în creștetul capului întrebându-se ce moașe-sa pe gheață este Chili de fapt.
Prima întrebare in legătură cu acest fel de mâncare este de-a dreptul Shakesperiano-Existențială. Parafrazându-l pe Hamlet : To bean or not to bean… Dacă ne luăm după tipicul strict Texan, stat care a declarat chili ca mâncare oficială, fasolea este persona non grata. In accepțiunea pură, “Chili con Carne” reprezintă chintesența cărnii de vita gătită rustic la foc de tabără cu ardei diverși iuți și alte mirodenii locale. Cu alte cuvinte chintesența ranch-ului Texan și nimic altceva. Chiar și pasta de roșii a fost acceptată ca ingredient mai târziu și mai printre dinți oleacă. Este de înțeles în consecință de ce unii consideră Chili-ul Five-Way (cinci straturi) inventat pe la 1920 în comunitatea Grecească din Cincinnati, care constă dintr-o bază de spaghetti cu straturi consecutive de chili, fasole, ceapă caramelizată și brânză cheddar, o abominație completă, demnă de Purgatoriul lui Dante.
Din fericire însă, majoritatea consideră Chili un fel presonal și confortabil, în care fiecare își poate exprima un pic de libertate de expresie culinară. Chiar și International Chili Society (da, nu va mirați că s-a înființat și așa ceva, acum mai bine de 50 de ani) are o categorie de concurs “la liber”, în care este permis mai orice fel de ingredient “adițional”. Categoria mea favorită, după cum se va vedea mintenaș.
Am evoluat, ca să nu zic ca m-am abătut, destul de serios de la rețeta absolut puritană. În primul rând carnea este tocată, cea din dreapta este de pui, la care adaug amestecul tocat de porc din cârnat simplu Italienesc. Folosesc de obicei mai multe feluri de fasole: albă, roșie și cannellini aici de față. Nu e musai să folosim atâtea feluri, dar e bine să folosim stiluri de fasole mai “cremoase” ca textură. Ca mirodenii avem fulgi de chili, piper Cayenne și Malabar, ierburi de Provence, cumin (chimion), și un ardei uscat Ancho. În principiu poate fi folosit mai orice fel de combinație de mirodenii, preferabil însă este ca atât chili cât și chimionul să nu lipsească. Fără chili nu e Chili, iar chimionul a devenit tradițional când a fost importat în America pe la 1700, o dată cu populația recrutată din Insulele Canare de către misionarii Spanioli. Un pic de tradiție trebuie păstrată, nu?
În fine… La tot balamucul mai adaug întotdeauna ardei rosu și verde, o ceapă mare Spaniolească, plus o conservă oarecare de roșii sau câteodată pasatta. Îmi plac mult conservele de roșii cireașă, sunt dulci și bune și pline de umami, se potrivesc de minune aici.
Începem prin a căli la foc mediu ceapa cu un pic de sare și piper într-un pic de ulei de măsline. Așteptăm cu răbdare să se înmoaie bine-bine.
În ceapa călită adăugăm carnea tocată de pui și cea scoasă din cârnații italienești. Adăugăm un pic de sare și piper și o mărunțim bine bine.
Când carnea este bine pătrunsă și parțial rumenă la fundul tigăii, integrăm restul mirodeniilor.
No hai și cu roșiile peste tot maclavaisul de carne. Dăm totul într-un “clocot” la foc molcom și apoi mutăm totul în slow cooker.
Adăugăm fasolea și ardeii. Am gustat in prealabil “tocătura” și mi s-a părut că-i mai trebuie un pic de aromă, drept pentru care am mai adăugat un pic de ierburi de Provence și (deși nu este în imagine) chimion.
După cam o oră de fiert în slow cooker la foc mic, am ajustat din nou gustul și mi s-au parut potrivite câteva frunze de dafin. Am pus capacul înapoi și am mai lăsat afacerea să fiarbă la setarea high încă două ore.
Mda. Chili este genul acela de preparat care este mai bun re-încălzit a doua zi. Se întrepătrund și se “rodează” toate mai bine, fără discuție, problema este că aspectul, care nu este chiar fenomenal de la bun început, pălește și devine… cam cum se vede. Există destule mâncăruri la care este o diferență enormă între gust și cum arată. Chili este um membru de seamă în acest grup select. Arată cum arată, dar eu aș fi în stare să atac un cazan întreg cu câte un polonic în fiecare mână.
Merge foarte bine servit la castronel, cu avocado, un pic de iaurt care să mai stingă din foc o leacă și un pic de verdeață deasupra. Curat murdar Coane Fănică! La Letopiseț!
Recent Comments