Ce m-o fi apucat, poate vă întrebați, să fac un desert din coji de portocală? Văzui o rețetă în grupul NYT Cooking, instantaneu mi se puseră toate rotițele în mișcare și apăi atunci e musai, zisei eu, să fie încondeiată și cronica asta sub o formă sau alta la letopiseț. Musai.
Mai este și partea cu toate portocalele și mandarinele pe care le mănânc seară de seară, ale căror coji absolut minunat de aromate se aruncă invariabil la coș. Mai este, din nefericire, și partea cu crocodiluțele mele, care nu sunt mari fani de coji de portocale glasate sau prin panettone sau… Mda. Vom trăi și vom vedea.
Rețeta inițială nu avea nimic cu care aceste bulete să fie servite, deci am improvizat, ca de obicei. La poza de grup s-au adunat cardamom, sirop de arțar, zahăr brun crud de plantație, coji de blood orange, mineola și mandarine, lime, un amestec de fistic cu migdale și creme fraiche. Cojile se înmoaie în apă pentru 24 de ore, cu o schimbare de apă după 12.
Aici m-am abătut la modul foarte serios de la rețeta originală, care conține zahăr de îți sare basca, mai precis 3/4 cupă de zahăr pentru fiecare cupă de coji. Mda. Nebunie. M-am decis să trișez folosind numai o lingură de zahăr, suplimentat la capitolul dulceață cu două curmale organice la fiecare cupă de coji. Am trecut o data prin cuțit aceste curmale ca să fac viața mini-procesorului mai ușoară.
Cam asta este mărimea la care am tocat cojile și curmalele în procesor, nici pastă nici prea mari, iar amestecul îl tragem la tigaia nonstick la foc mediu împreună cu zahărul și aroma de cardamom. Ideea este ca tot zaharul din amestec să se caramelizeze un pic iar cojile să scadă și să se pătrundă și să se înmoaie.
Cu mult calm, la foc mediu, amestecul se “întrepătrunde” iar când ajunge la consistența din imagine, mai precis se “ține” un pic, turnăm jusul de la un lime sau două, în funcție de cât de zemoase sunt, amestecam bine-bine și stingem focul. Eu l-am întins apoi într-o farfurie mai largă și l-am lăsat să se răcorească înainte de a-l pune la rece în frigi.
După ce s-a răcit bine-bine, am gustat și am ajustat un pic la dulceață cu un pic de sirop de arțar, inainte de a crea buletele. Consistența a fost numai bună ca și conținultul de zahăr, nu am avut probleme cu menținutul formei lor. Înapoi cu ele la frigider până le servesc.
Cam așa a rezultat treaba finală. Din creme fraiche am creat la mixerul mare un soi de “frișcă” dulce-acrișoară adăugând sirop de arțar și suc de lime, încet-încet, până mi-a plăcut și mi s-a părut potrivită în combinație cu buletele.
Am pus crema frișcă la bază, o buletă în mijlocul ei iar peste am presărat fistic și migdale, coajă de lime rasă pe microplane plus o stropeală de sirop de arțar, numai câteva picături prelinse peste buletă ca să-i dea un pic de luciu. Nuș’ ce-mi veni să-i pun trei frunze de rozmarin în cap, ca firele de păr ale lui Pif din benzile desenate franțuzești.
Sandra a zis că este unul dintre cele mai bune deserturi pe care le-am făcut vreodată. Crocodiluța mică nu s-a lăsat total păcălită, a lins crema dar a lăsat un pic din buletă. A zis că la gust combinația este foarte bună dar nu poate trece peste textura cojii care o deranjează. Eu mi-am inhalat porția. A ieșit trăznet. Mă rog dacă n-ai probleme cu cojile în general…
Recent Comments