Mda. Am cumpărat o pâine fără gluten, organică, semințe, fițe și farafastâcuri. Nu e rea dar… eh… îi lipsește ceva. Ca multe dintre aceste pâini, destule dintre ele cu ștaif, este o idee dulce și încearcă să păcălească cumva papilele fără prea mare succes. În fine m-am decis să încerc o altă abordare aici, o rețetă care să completeze și să compenseze gustul acestui fel de pâine într-un mod simplu, mai precis prin integrarea ei directă sub formă de ingredient. M-a dus gândul la un Monsieur Toastie mai “clasic” făcut recent… in acel caz pâinea se înmoaie în ou, care poate deveni vehiculul perfect pentru niscai mirodenii salvatoare. Încercarea moarte n-are. Sau cam așa ceva. La muncă domnu’ bucătar!
Avem aici ingredientele clasice, ouă, ceafă de porc, pătrunjel și lapte cremă la care am adăugat ceapă verde, chili și garam masala. M-am întrebat ce aromă s-ar putea potrivi mai bine cu gustul ușor dulce al acestei pâini și mintea mea creață s-a împotmolit în garam masala. Face parte din profilul de bază al multor mâncăruri din Subcontinentul Indian care în majoritatea lor au și o tentă oarecare dulce, amestecată între toate acele arome. Chili adaugă un pic de picanterie și “umf”, iar ceapa verde merge perfect ca garniș proaspăt. Da, o luai iarăși razna pe tarlaua Asiei de Sud-Est.
De data asta voi începe prin a prăji bine pâinea în tigaie. Am nevoie ca ea să se îmbibe cât mai bine cu amestecul de ou și asta din două motive. Cel aparent imediat este că o felie îmbibată bine se pătrunde mai serios si este mai gustoasă în consecință. Ceea ce nu este aparent, este faptul că pâinea fără gluten are o “structură” mai “firavă” care nu ține “adunată” prea bine la gătit. Prin urmare oul întrepătruns ajută semnificativ în acest caz. În plus, după cum bine știm, o dată prăjită pâinea își schimbă gustul, un mic bonus care ne face viața chiar mai ușoară o leacă.
Nimic deosebit în amestecul meu “clasic” de omletă, cu excepția mirodeniilor. În ultima clipă m-am decis să adaug și un pic de ceapă verde. Amestecul vine bătut bine cu furculița, încercăm să băgăm un pic de aer în el.
Omleta merge prima în tigaie, după care înmuiem bine în ea păinea pe ambele părți. Finalmente aranjăm feliile cum se vede și nu le mai atingem până la momentul în care omleta este făcută pe fundul tigăii și bine închegată deasupra.
Când omleta este bine închegată, o întoarcem cu tot cu feliile de pâine pe partea cealaltă. Eu folosesc două palete în acest scop, cine are curaj poate să o întoarcă prin aruncare ca o clătită. Mult succes!!! În fine… acum este momentul să punem “umplutura”. Este mai ușor de împăturit mai departe dacă umplutura este doar pe una dintre felii.
Când omleta este rumenită un pic și pe partea care este acum în tigaie, îi adunăm marginile peste umplutură cum se vede.
Tot ce avem acum de făcut este să împăturim una dintre felii peste cealaltă. După cum am menționat mai sus, felia fără umplutură este mai ușor de controlat la împăturit. Nu a mai rămas decât să-l presăm pe Monșer bine-bine, dar cu atenție să nu-l facem praf, și să avem grijă să fie bine prăjit, după gustul fiecăruia, pe ambele părți.
Cam așa l-am servit, tăiat pe diagonală și cu o mică salată de roșii cu ceapă lângă. Monșeru’ fu bun și aromat și crocant, l-a bătut vântul imediat. Combinația de garam masala cu chili și roșii cu ceapă verde proaspătă face să dispară orice obiecție pe care am avut-o inițial cu această pâine fără gluten. Totul e bine când se sfârșește cu bine!
Recent Comments