Astăzi Sandra și cu mine sărbătorirăm aniversarea a 28 de ani împreună. Oops! Pardon… ani împreună sunt 33, căsătoriți suntem de 28. Admit cu multă rușine în suflet că în acest an prăpădit am uitat complet de 6 Noiembrie. Sandra la fel. Noroc că i-a amintit Feisbuc ei și ea mie. A folosit și Feisbucu’ ăsta la ceva, că altfel… O Doamne, al nabii neamțu’ ăla Alzie plus bătrânețea plus alte probleme, una dintre ele extrem de serioasă, ne-au schimbat focus-ul complet. A fost momentul perfect pentru o întorsătură mai ceva ca cea a Buzăului. O sticlă de Prosecco și un desert rapid au salvat situația. Că se cam înzăpezise.
Da, știu că iar am umplut cadrul cu tot soiul de alea, unele, ca molasele sau vinul Porto alb, nu tocmai comune. Am o variantă făcută acum o săptămână care are chestii mai “normale”. O da Dumnezeu să ajung și la momentul la care să pot sincroniza ce postez cu ce gătesc. Mă rog, iar o lungesc inutil… Ingredientele sunt: biscuiti cu ghimbir, Porto alb, cardamom, pecans, fistic, mere Honey Crisp, înghețată de vanilie, unt, lime (numai coaja), lămâie și molase.
Începem prin a face un pic de caramel. O dată untul încins bine în tigaie, am turnat molasele care au început să fiarbă aproape imediat. Ca la orice caramel, trebuie adăugat și un pic de sare. Înțeleg… pare contraintuitiv să pui sare în caramel dar așa…un mic praf… subliniază foarte bine gustul caracteristic. Dacă ați gustat vreodată un caramel absolut delicios și v-ați scărpinat un pic în creștetul capului întrebându-vă ce are deosebit, de multe ori răspunsul este un hint de sare. Îmi place în ultima vreme să folosesc molase sau zahăr brun în mai toate deserturile pe care le fac. Nu sunt de loc o autoritate în bucătărie, mai ales la dulciuri, dar simpla observație, să-i zicem inginerească, este că prezența molaselor face caramelul mai ușor de obținut, atât ca aromă cât și din punct de vedere al culorii. Ce-ți e și cu observația asta empirică dom’le!
Caramelul trebuie un pic scăzut sau “format” dar nu foarte mult pentru momentul în care adăugăm merele, curățate și tăiate cubulețe mai mititele o leacă. Facem un desert rapid, nu avem timp pentru ore de fiert în “poțiuni magice”, vrem ceva care se prepară relativ repede. Un caramel mai lichid și bucăți mai mici de măr înseamnă două chestii care ne ajută aici în mod semnificativ. “Lichiditatea” relativă acoperă frumușel bucățile de măr cu mult mai puțin chin decât ceva gros, care se poate chiar întări la simplul contact, ca urmare bucățelele mai mici se încălzesc și se pătrund mai repede. Efectul aproape imediat este că acel suc delicios și dulce din măr se lasă, combinându-se cu caramelul. Vedem imediat despre ce vorbesc. Tot în acest pas am adăugat cardamom-ul împreună cu coaja și sucul unei lămâi medii-mici.
Ahh… bucuriile unui sos de caramel care acum scade încetișor la foc mediu și acoperă complet și uniform merele. Tot ce avem acum de făcut este să preîncălzim cuptorul la 380F în cele 5-6 minute cât aducem caramelul la o consistență un pic mai grosuță. O parte din gustul din ce în ce mai concentrat se absoarbe în măr. O minune!
Cu merele în cuptor avem oportunitatea de a prepara “baza” desertului. Biscuiții, împreună cu amestecul de diverse “alune” intră la procesor. 10-15 secunde mai târziu avem un amestec crocant, aromat cu un pic de ginger și delicios. Acum vom fi atenți la ce se întâmplă în cuptor că dacă se “întunecă” situația prea tare, o luăm de la capăt.
Cam așa. Merele sunt complet coapte dar își mențin încă forma, sunt caramelizate aproape la perfecție (perfect e numai Dumnezeu, OK?) iar sosul caramel aduce mai mult cu un gem o idee mai subțire. N-am terminat cu el încă.
Mno amu împărțim frățește mai întâi baza și apoi merele, între trei castronașe. In baza de alune și biscuit măcinate, facem o alveolă centrală în care așezăm frumușel merele. Asta aste o operație care trebuie făcută repede. Caramelul rămas în tigaie se întărește fără să ne aștepte pe noi. Chimia și Fizica asta dom-le, nu te joci cu realitatea. Apropo de realitate, grijă mare, caramelul fierbinte se lipește de piele și arde absolut îngrozitor. Mare, mare atenție, inclusiv la gustat, OK?
Am adăugat o porție foarte generoasă de Porto în tigaia fierbinte și am mestecat viguros ca să încorporez nu numai acel rest de caramel dar și restul de unt și bucățele rămase. Porto poate fi și flambat pentru cine are curaj și sprâncene mici. Ar fi mers aici multe feluri de alcool care are el însuși un hint de caramel în el. Bourbon, rye whiskey, Marsala, Madeira… ar merge toate foarte bine. L-aș fi bătut poate și cu telul, dar nu a fost nevoie de loc. Sosul s-a emulsificat și a scăzut ușor și fără probleme adiționale.
Cam așa… hai cu încă o mică alveolă, în mere de data asta, în care punem o doză generoasă de înghețată de vanilie. Finisăm totul cu sosul de Porto, cu fistic și biscuite măcinat. Nu lipsește decât un pic de coajă rasă de lămâie și lime. Ce să zic? Măr copt în caramel cu lămâie și cardamom, servit cu fistic, sos Porto și înghețată. O combinație de arome, texturi și, foarte important, cald cu rece imbatabilă în opinia mea. Mai mult decât atât, acest stil de desert se pretează la multe combinații de fructe și înghețate, poate fi abordat ca un soi de structură, un eșafodaj perfect în asamblarea (destul de) rapidă a unui desert în egală măsură personalizat și delicios.
Și uite așa, aniversarea căsătoriei noastre a fost exact așa cum trebuie, ajutată din belșug de un Prosecco rece și un desert trăznet. Cam așa cum trebuie să fie!
Recent Comments