V-am încurcat de data asta. Scuze. Confuzia începe de fapt de la o cerere simplă a Soacrei mele: “Bogdane, te rog când mai mergi la cumpărături să cumperi și două borcane de zacuscă”. Ea a vrut din cea făcută la Răureni care e OK dar nu se găsește chiar peste tot. Mă întorsei prin urmare cu două borcane făcute undeva în Republica Moldova… Să le încercăm, zisei. Unul dintre ele a fost de Ajvar o pastă originară din Serbia, care deși are mai toate ingredientele unei zacuști, proporțiile lor sunt foarte diferite, rezultând într-un amestec care seamănă cu zacusca în aceeasi măsură în care lămâile seamănă cu Căile Ferate Române.
În fine, soacra mea a abandonat borcanul pe la jumate și m-a rugat să nu mai iau așa ceva că nu merită, moment la care l-am încercat și eu pentru prima dată. Da, acest ajvar este diferit complet de zacuscă la gust, dar asta nu înseamnă că nu este delicios și că nu poate folosit în diverse feluri. E momentul să-mi pun basca cea gânditoare și să adaptez acest Ajvar la un fel de mâncare. Aha! Ce n-am mai făcut de mult? Ouă, da. Posibil ceva gen Turcesc? Ouăle sunt întotdeauna soluția oricărei probleme. Dovada, dacă nu mă credeți, în ceea ce urmează.
Ingredientele pentru aceste ouă sunt Balcanico-Orientale ca idee aproximativă: unt, chili, cumin, usturoi, ouă, Ajvar, iaurt bun organic, ciabatta și mărar. Ajvarul cică ar avea și vinete dar, în cazul în care nu le-a pescuit Crocodiluța Soacră mai pe toate, are semnificativ mai mult ardei capia în el, deci se pretează excelent unui sos “focos” și cu cumin, să-i zicem …mai Levantin oleacă, stins în farfurie cu un iaurt, care trebuie să fie de bună calitate, mai grăsuț un pic. E bine dacă iaurtul este mai “grăsuț”, are în general mai puțin zahăr decât cel slab sau fără grăsime și probabil mai multe proteine. Merge perfect unul Grecesc. Sau Islandez dacă stau să mă gândesc, dar până în Islanda din Balcani e cale lungă, defilăm cu ce avem.
Primul pas ar fi prepararea unui… hai să-i zicem sos, îmbogățit cu mirodenii. Începem cu unt și ulei de măsline plus un pic de usturoi în tigaia rece. Când usturoiul începe să se prăjească adăugăm câteva linguri de Ajvar împreuna cu chili și cumin. Amestecăm bine-bine toate ingredientele după care luăm tigaia de pe foc și o punem deoparte pentru cel puțin 10-15 minute, interval în care aromele din mirodenii au timp să infuzeze “sosul”. Este procesul care durează cel mai mult dar nu-i bai pentru că ne oferă timp berechet pentru tot restul.
Preparăm acum iaurtul care este de fapt baza acestui mic dejun. După cum mi se întâmplă câteodată, am constatat că este nevoie de un pic mai multă masă de “lactate” și am adăugat cam 50 ml de lapte cremă de 35%. Când am deschis frigiderul să pun laptele înapoi, mi s-a făcut milă de un rest de cimbru proaspăt, stingher într-un colț și l-am adăugat și pe el împreună cu mărarul trecut mai măricel prin cuțit. Ca de obicei am folosit inclusiv tulpinile mărarului, care au un gust accentuat, mai “funky”, se potrivește de minune la profilul aromatic pe care-l am în minte.
Mda. Aici, în mod absolut gratuit vreau să spun cât de mulțumit sunt de această răzătoare de-i zice microplane. Este super ascuțită dar în același timp foarte măruntă. Usturoiul îl transformă într-un fel de piure iar din coaja de lămâie sau lime sau portocală nu ia decât stratul care trebuie, fără partea cea albă și amară. Un avantaj deosebit este că degetele ți le lasă întregi. Mă rog, dacă nu insiști… În fine, în acest amestec usturoiul dă bine cât mai mărunțit posibil și acest microplane îl aduce la consistența necesară.
Suntem acum gata cu sosul iute de Ajvar și baza de iaurt. Bineînțeles aici se potrivește și dukkah de minune. Da, iar o iau pe câmpii cu mirodeniile, dar aveți puțintică răbdare, că merită! Acest dukkah este un amestec de arome / mirodenii/ semințe din Orientul Mijlociu, denumirea provenind se pare din Egipteanul dakka – a zdrobi. În fine, amestecul se face din alune zdrobite plus semințe de susan/ coriandru/ cumin/ nigella prăjite un pic în tigaia uscată, un pic de sumac și sare după gust. Eu am înlocuit alunele cu nuci și nigella cu susan negru. În loc de sumac se poate pune boia Spaniolă “afumată”. Ca și Garam Masala, acest amestec poate fi “personalizat” după gust, dar chestiile centrale rămân cumin-ul și orice soi de “alune” mai uleioase de la natură.
Aici nu am multe de spus… prăjim ouă și cam atât. În acest fel de mic dejun merg excelent și ouăle poșate sau fierte moi pentru cine nu le vrea prăjite. Pentru mine o pereche de ouă ochiuri prăjite, moi, galbene și frumoase sunt ca o rază de soare dimineața. Sunt și cel mai ușor de făcut. Bonus!!!
Nimic mai simplu decât să punem iaurtul într-un castronaș și să facem o mică alveolă în centru unde punem ouăle. Turnăm sosul de Ajvar pe lângă ele, le garnisim cu un pic de cimbru proaspăt și le servim cu ciabatta prăjită, ca să avem cu ce să ștergem castronașul. Care va fi șters cu siguranță. Și cu conștiinciozitate, dacă judecăm după viteza cu care a fost golit.
Avantajul acestui mic dejun este că fiecare si-l poate ajusta la gust după dorință. Există aici o mică capcană însă: iaurtul stinge din iuțeală dar poate și suge complet toată căldura din ouă, de le piere tot chichirezul. Ca urmare, în vederea salvgardării chichirezului, este bine să avem atât iaurtul cât și castronașul la temperatura camerei. Castronașul poate fi chiar încălzit un pic. Cam așa. De Letopiseț!