De multe ori se întâmplă să ne rămână după o cină mai serioasă, un pic de salată de roșii, care intră frumușel acoperită la frigider peste noapte. În dimineața următoare o “valorificăm” noi cumva că-i păcat de ea.
În dimineața asta avurăm chef de o omletă, și mă trăzni ideea de a încorpora cumva această salată chiar în ea. Păi de ce nu? Să vedem ce iese.
Nimic exotic sau complicat între ingrediente: ouă, mărar, ceapă verde, cașcaval Jarlsberg și cremă de 35% la care se adaugă acea salată de roșii Heirloom care are și ea un pic de ceapă roșie.
Mi s-a părut păcat să arunc acel suc adunat la fundul castronașului, este absolut delicios. Prin urmare, după un pic de chibzuință am scurs roșiile și sosul rezultat a fost adăugat în componența omletei, pe lângă ouă, crema de 35%, sare, piper și un pic de mărar. Nu m-am putut abține să nu adaug, așa… un praf… de piper cayenne, așa… ca pentru mine. O idee mai mult pentru Le Copilski care întotdeauna vrea mai mult “spice”. Sosul lăsat de roșii conține la rândul lui un pic de ulei de măsline și o tonă de umami, mai ca o “supă” concentrată. De aceea am folosit sare mai cu măsură.
Amestecul vine bătut bine-bine cu furculița, probabil chiar mai bine cu telul, dar mie-mi fu lene să-l scot din sertar. În fine, în tigaie cu el la foc mediu. Tigaia vine agitată până când omleta se încheagă la fund, moment în care am adăugat din “salata” de roșii.
Peste roșii am așezat frumușel felii de cașcaval și ceapă verde tocată. La un moment dat cașcavalul începe să se înmoaie și să se “muleze” peste roșii, dând semnalul pentru împăturirea omletei.
Și cam așa am servit-o, cu o bucată de ciabatta prăjită, unsă cu unt și un pic de usturoi, pe o farfurie pre-încălzită un pic în cuptor. Faza cu farfuria este importantă în special pentru o omletă sau o fritatta, care pierd căldura și tot chichirezul aferent foarte repede când sunt servite în ceva rece.
Și acum critica. Crocodiluța a mică nu a fost un mare fan al roșiilor în omletă, ea le cam evită lângă ouă cu mici excepții ca Shakshuka sau Ouăle “Scrambled” Grecești. Le vrea ori crude, după ori un pic gătite, cu mai puțin “lichid”. Gustul i-a plăcut mult în schimb, poate pentru ea ar fi trebuit să “storc” un pic mai mult “salata”.
Noi ăștia mai… ummm… asezonați, le-am scurs din farfurii de nu s-au văzut… cam așa. Ne făcurăm toți pofta de omletă!